#albeata
- albață — Termen regional sau arhaic utilizat în anumite graiuri populare ca variantă pentru albeață; desemnează pete albe apărute pe corneea ochiului (leucomă), o peliculă albicioasă sau opacizarea cristalinului. De asemenea, în limbajul tehnic tradițional, cuvântul se folosea pentru a descrie o tencuială simplă din var stins ori stratul albicios protector aplicat pe pereții caselor țărănești.
- albeață — Opacitate patologică a corneei ochiului, de culoare albicioasă, cauzată de o cicatrice, o infecție sau o traumă structurală care obstrucționează parțial ori total vederea; leucom. În sens cromatic general și literar, termenul desemnează calitatea de a fi alb, strălucirea imaculată sau reflexia luminoasă specifică zăpezii ori laptelui.
- albiciune — Calitatea de a fi alb; albeață pronunțată sau culoare albă intensă a unui obiect, a unei suprafețe ori a pielii. În sens literar sau poetic, exprimă o stare de puritate imaculată, paloare accentuată a chipului cauzată de emoție sau boală, ori luminozitatea specifică a unui peisaj înzăpezit.
- albime — Faptul de a fi alb, însușirea sau calitatea lucrului alb; întindere mare și uniformă care are culoarea zăpezii; mulțime de obiecte sau elemente albe care creează un efect vizual compact. Este un sinonim colectiv sau abstract folosit mai ales în limbajul literar.
- albugo — Opacitate albă totală sau parțială a corneei, apărută în urma unor leziuni, inflamații sau procese cicatriceale severe, cunoscută popular sub numele de albeață; gen de ciuperci microscopice parazite din clasa oomicetelor, care produce boala numită 'rugina albă' pe frunzele și tulpinile plantelor crucifere.
- albumiță — Variantă populară paralelă sau contaminare regională pentru albeață (opacitatea corneei) sau pentru o ciupercă microscopică parazită ce provoacă rugina albă pe culturile agricole; formă diminutivală arhaică pentru o albie mică din lemn.
- apă-albă — Denumire populară sau arhaică pentru cataractă, afecțiune oftalmologică manifestată prin opacifierea parțială sau totală a cristalinului la om sau animale, provocând pierderea treptată a vederii; în medicina veterinară empirică, termenul descrie și o soluție apoasă dezinfectantă, slab plumbică, utilizată extern pentru spălarea rănilor, inflamațiilor sau ulcerelor cutanate.