#alene
- agale — Cu mișcări lente, domoale, liniștite și fără grabă; alene, încet, liniștit. Utilizat frecvent în limba literară, poezie și proza descriptivă pentru a evoca o atmosferă de calm, relaxare, melancolie ori un ritm structural așezat al acțiunilor.
- albiciune — Calitatea de a fi alb; albeață pronunțată sau culoare albă intensă a unui obiect, a unei suprafețe ori a pielii. În sens literar sau poetic, exprimă o stare de puritate imaculată, paloare accentuată a chipului cauzată de emoție sau boală, ori luminozitatea specifică a unui peisaj înzăpezit.
- albineală — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; strat subțire de var, spoială sau substanță albicioasă aplicată pe o suprafață; nuanță palidă, ștearsă sau decolorată dobândită de un obiect, de un material textil ori de pielea feței în urma expunerii la factori externi sau din cauza oboselii.
- albumeală — Formă regională paralelă sau contaminare dialectală pentru albineală sau albeață; acțiunea de a înălbi pereții sau pânzeturile; strat subțire și neregulat de spoială albă aplicat empiric pe o suprafață; nuanță palidă a tenului.
- alene — 1. Cu lentoare, fără grăbire, leneș, domol sau indolenți; manifestând o lipsă evidentă de energie ori chef de muncă. 2. Forma de plural nearticulat a substantivului feminin alenă (clasă de hidrocarburi nesaturate cu legături duble cumulate). Din punct de vedere structural, ca adverb, cuvântul servește la modificarea verbelor de mișcare sau stare pentru a le imprima o nuanță de tihnă, moleșeală ori indolență.
- arpun — O unealtă de pescuit sau vânătoare marină de mari dimensiuni, asemănătoare cu o suliță sau o săgeată prevăzută cu dinți retorsi (cârlige) la vârf și legată de o frânghie lungă, folosită pentru prinderea peștilor mari, a cetaceelor sau a mamiferelor marine. În epoca modernă, acesta este lansat cu ajutorul unor tunuri speciale instalate pe navele de pescuit industrial.