#altan

• altan — Denumire populară, regională sau arhaică extrasă din lexicurile de construcție vechi, utilizată uneori ca variantă fonetică pentru altană; mic pridvor, terasă acoperită, chioșc de grădină sau foișor structural ridicat la înălțime pentru a oferi o panoramă amplă asupra împrejurimilor. În context arhitectural istoric, reflectă influențele balcanice sau otomane în amenajarea locuințelor boierești vechi.
• Altân Tagh — Lanț muntos major situat în Asia Centrală, în nord-vestul Chinei, care formează o barieră geografică naturală între Bazinul Tarim și Podișul Tibetan. Acest sistem muntos arid și masiv este caracterizat prin creste semețe, climat extrem de secetos și peisaje deșertice de înaltă altitudine, având un rol crucial în configurarea hidrologică și climatică a regiunilor înconjurătoare.
• altanac — Termen regional rar, arhaism tehnic sau denumire populară utilizată în trecut în anumite ateliere meșteșugărești pentru a desemna un tip de unealtă măruntă, un cârlig de fixare realizat din fier călit ori un element structural metalic folosit la îmbinarea grinzilor de lemn. Acest element de jargon tehnic tradițional a fost înlocuit în vocabularul modern de accesorii de fixare industrială standardizate.
• altângea — Veche monedă otomană de aur, utilizată ocazional și în Țările Române în perioada influenței suzeranității turcești; piesă monetară de valoare ridicată, confecționată din metal prețios, folosită în tranzacțiile comerciale mari, pentru tezaurizare sau pentru plata tributului către Înalta Poartă.
• altângic — Monedă divizionară otomană de argint sau din bilon, cu o valoare nominală fixă reprezentând o fracțiune dintr-un altân (sau echivalentul a șase piastri / guruși); a circulat temporar în Balcani și în Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea ca monedă de schimb în tranzacțiile zilnice de amploare medie.
• altângie — Termen colectiv istoric utilizat pentru a desemna o sumă mare de bani formată exclusiv din monede de aur (altâni) sau totalitatea bogățiilor metalice de preț deținute de o persoană; prin extensie, descrie o stare de opulență sau tezaurul acumulat din dări și negoț.
• altîngea — Variantă grafică tradițională (scrisă cu 'î') pentru 'altângea'; veche monedă otomană de aur de mare valoare, care a circulat și în Principatele Române, utilizată în mod special pentru tezaurizare, tranzacții comerciale de anvergură și achitarea haraciului către Înalta Poartă.
• altîngic — Variantă grafică tradițională (scrisă cu 'î') pentru 'altângic'; monedă divizionară otomană din argint sau bilon, echivalentă cu un altunluc (șase guruși), care a circulat ca instrument cotidian de schimb în Balcani și în Țările Române în secolele XVIII-XIX.