#animism

• animatism — Concepție religioasă primitivă sau sistem de credințe timpurii conform căruia întreaga natură înconjurătoare, inclusiv obiectele neînsuflețite, fenomenele meteorologice și elementele geografice, este guvernată și străbătută de o forță vitală impersonală, supranaturală și invizibilă. Spre deosebire de animism, care atribuie fiecărui element o entitate spirituală individuală sau un suflet distinct, această doctrină antropologică postulează existența unei energii unice difuze, similară conceptului de 'mana' din culturile melauziene.
• animism — Formă primitivă de religie sau sistem de credințe arhaice care atribuie un suflet individual, o conștiință și o voință proprie tuturor elementelor naturii înconjurătoare, inclusiv obiectelor neînsuflețite, plantelor, animalelor și fenomenelor meteorologice. În sens filozofic, termenul se poate referi și la doctrina care consideră sufletul drept principiul unic și absolut al întregii vieți organice și intelectuale.
• animist — Persoană care practică sau aderă la animism; adept al credințelor arhaice care atribuie un suflet și o conștiință individuală elementelor din natură. Ca adjectiv, termenul descrie un ritual, o comunitate, un mit sau o concepție filozofică și religioasă caracterizată prin venerarea spiritelor ascunse în obiecte neînsuflețite, plante, animale ori fenomene meteorologice.
• animistă — Forma de feminin pentru animist; femeie care aparține unei comunități animiste sau care împărtășește credința în caracterul viu și spiritual al întregii naturi. Ca adjectiv, acordat la genul feminin, descrie o credință, o mitologie, o practică magică sau o structură comunitară care pune în centru existența sufletelor individuale în obiecte și fenomene înconjurătoare.
• animistic — Care aparține animismului, privitor la animism sau caracteristic credințelor arhaice care atribuie un suflet și o conștiință individuală elementelor din natură; animist. Deși în limba română curentă forma consacrată este 'animist', varianta 'animistic' apare izolat în lucrări academice ca un împrumut adaptat direct după modelele terminologice occidentale pentru a descrie manifestările spirituale primitive.
• animizm — Variantă grafică alternativă sau eronată pentru termenul animism, întâlnită uneori în manuscrise vechi, traduceri literale neadaptate sau influențată de ortografia din alte limbi slave ori germanice (cum ar fi poloneza sau turca). În limba română modernă standard, singura formă corectă și acceptată lexicografic este 'animism', orice altă iterație fonetică fiind considerată o abatere sau o formă istorică reziduală.
• animologie — Ramură academică sau domeniu teoretic teoretizat în trecut, dedicat studiului sistematic al credințelor animiste, al conceptului de suflet (anima) și al modului în care comunitățile umane arhaice personifică forțele naturii. În context filozofic, reprezintă studiul speculativ al naturii și manifestărilor principiului vital care animă corpurile organice, fiind adesea utilizat pentru a descrie doctrinele premergătoare psihologiei științifice.