#antiqua

• anticăreasă — Formă de feminin arhaică sau regională (derivată prin moțiune de la anticariu / anticar) folosită în trecut pentru a desemna o femeie pasionată de colecționarea, păstrarea sau comercializarea lucrurilor vechi, a manuscriselor ori a obiectelor de artă clasică. În sens istoric izolat, termenul descria soția unui anticar sau o posesoare erudită de vestigii istorice în societatea românească din secolele trecute.
• anticăresc — Care aparține unui anticar, privitor la anticariat, la negoțul sau evaluarea cărților vechi și a obiectelor istorice; specific stilului sau atmosferei din spațiile de bibliofilie. Acest adjectiv arhaic este utilizat izolat în literatura veche pentru a descrie practicile, preocupările sau mediul comercial de conservare a manuscriselor.
• anticări — Formă de plural învechită și arhaică pentru substantivul anticar (persoane specializate în colecționarea, evaluarea sau comercializarea cărților vechi și a obiectelor istorice rare); anticari. În documentele administrative și literare din secolul al XIX-lea, termenul desemna comunitatea erudiților sau a negustorilor de cultură care se ocupau cu salvarea și revânzarea hrisoavelor, monedelor străvechi și hărților istorice.
• anticariat — Magazin, unitate comercială sau platformă digitală specializată în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a periodicelor, manuscriselor, hărților și a altor tipărituri rare ori scoase din uzul editorial curent. În sens cultural, reprezintă un spațiu de conservare a patrimoniului scris, oferind bibliofililor acces la ediții princeps, colecții unice și documente istorice valoroase.
• anticariu — Formă învechită și arhaică pentru substantivul anticar (persoană specializată în colecționarea, evaluarea sau comercializarea obiectelor vechi de artă și a cărților rare) ori utilizată istoric ca adjectiv cu sensul de arheologic. În textele academice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul definea savanții și cercetătorii care studiau vestigiile materiale, inscripțiile și monumentele civilizațiilor antice, constituind precursorii moderni ai specialiștilor în istorie veche.
• anticat — Termen regional, învechit sau rar (întâlnit ca variantă pentru anticvat) utilizat pentru a descrie un obiect, un obicei, o lege sau un cuvânt care a ieșit din uzul curent, fiind perimat, desuet sau de modă veche. În sens structural filologic, indică starea elementelor lexicale sau a tradițiilor administrative specifice epocilor trecute, care nu mai corespund normelor și standardelor societății moderne.
• anticuar — Variantă grafică arhaică sau neologică timpurie pentru substantivul anticar (persoană specializată în colecționarea, evaluarea și comercializarea cărților vechi, a manuscriselor și a obiectelor istorice) ori utilizată cu sensul de arheolog în textele savante din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul provine din filonul etimologic vest-european și desemna savanții preocupați de studiul vestigiilor clasice și al monumentelor străvechi.
• anticuariat — Variantă grafică arhaică sau neologică timpurie (păstrând rădăcina latină ori influența germană) pentru substantivul anticariat; magazin, unitate comercială sau depozit specializat în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a periodicelor, hărților de epocă și a manuscriselor bibliofile.
• anticva — Tip de caractere tipografice romane cu linii rotunjite, clare și echilibrate (cu serife/codițe discrete la capete), apărute în perioada Renașterii prin imitarea scrierii monumentale romane antici, fiind opuse caracterelor gotice (fracturate); stil clasic de literă folosit masiv în tipărirea cărților moderne pentru lizibilitatea sa ridicată. Ca adjectiv, descrie un text sau o matriță realizată în acest stil grafic.
• anticvar — Variantă grafică învechită și parțială, utilizată izolat în textele românești din secolul al XIX-lea sub influență germană (Antiquar) sau slavonă, pentru substantivul anticar (persoană specializată în evaluarea, colecționarea sau comercializarea cărților vechi și a vestigiilor istorice). În sens academic vechi, termenul desemna și un erudit preocupat de studiul inscripțiilor și documentelor din Antichitate.
• anticvăreasă — Femeie care se ocupă cu negoțul de cărți vechi, manuscrise, documente rare, obiecte de artă sau de colecție rar întâlnite; proprietară sau administratoare a unui anticariat. Termenul definește o specialistă capabilă să evalueze autenticitatea, vechimea, starea de conservare și valoarea culturală ori financiară a unor bunuri istorice sau bibliofile.
• anticvăresc — Care aparține anticvarilor sau anticariatului, privitor la anticari ori la negoțul cu obiecte și cărți vechi; specific stilului, atmosferei sau practicilor dintr-un anticariat. Uneori, termenul poate descrie un aer nostalgic, erudit sau ușor desuet, caracteristic locurilor în care se adună vestigii ale trecutului cultural.
• anticvariat — Variantă grafică învechită, utilizată istoric sub influența directă a termenului german 'Antiquariat', pentru substantivul anticariat; magazin, prăvălie sau platformă de epocă specializată în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a manuscriselor și a hărților rare.
• anticvărie — Magazin, prăvălie sau depozit în care se vând și se cumpără cărți vechi, manuscrise, stampe, monede ori diverse obiecte de artă și antichități; termen regional sau arhaic folosit pentru anticariat. Reprezintă spațiul fizic destinat conservării temporare și reintroducerii în circuitul cultural a bunurilor de patrimoniu privat și a rarităților bibliofile.
• anticvat — Care a ieșit din uz, care nu mai corespunde cerințelor, spiritului sau realităților timpului prezent; învechit, desuet, arhaic sau demodat. În sens larg, termenul descrie obiecte, concepte, tehnologii, mentalități sau norme sociale care și-au pierdut actualitatea, utilitatea funcțională sau valabilitatea structurală, fiind specifice unei epoci apuse.
• antileri — Forma de plural a substantivului sau adjectivului antiler; grup de cercetători, teoreticieni sau reprezentanți ai unei comunități vechi care acționează divergent față de normele sau interpretările istorice unanim acceptate. În sens structural, desemnează pluralitatea elementelor de opoziție metodologică sau culturală.
• antineutron — Antiparticula corespunzătoare neutronului, având exact aceeași masă și spin ca acesta, dar caracterizată printr-un număr barionic invers și un moment magnetic de semn opus față de cel al neutronului. Deși este o particulă neutră din punct de vedere electric global, structura sa internă este compusă din antiquarkuri (doi antiquarkuri down și un antiquark up), ceea ce determină comportamentul său specific de anihilare în contact cu materia barionică ordinară.
• antiqua — Stil de caractere tipografice rotunde, inspirat din inscripțiile romane monumentale și din scrierea umanistă din perioada Renașterii, caracterizat prin prezența serifelor și prin contrastul armonios dintre liniile groase și cele subțiri. Acest model structural a pus bazele fonturilor moderne alfabetice utilizate în tipărirea textelor de carte vest-europene, opunându-se stilului gotic sau fracturat (Fraktur) prin claritate, lizibilitate crescută și eleganță geometrică.