#antiroman

• antiliteratură — Curent literar, manifestare artistică sau totalitate a operelor scrise care resping în mod deliberat normele tradiționale, structurile narative convenționale, tehnicile clasice de caracterizare a personajelor și canoanele estetice instituite; mișcare de avangardă (cum este antiromanul sau teatrul absurdului) care folosește textul pentru a deconstrui însăși ideea de literatură instituționalizată. În sens structural, sabotează coerența epică tradițională.
• antiroman — Formă experimentală de proză apărută în secolul al XX-lea (reprezentată de curentul Noul Roman Francez), care respinge structurile și convențiile narative tradiționale, cum ar fi intriga liniară, personajul construit clasic, cronologia coerentă și prezența unui narator omniscient. Ca adjectiv, descrie operele sau tehnicile literare care subminează deliberat așteptările cititorului, concentrându-se în schimb pe detalii obiective, fragmentare și fluxul conștiinței.
• antiromânesc — Care manifestă ostilitate, aversiune sau prejudecăți față de România, de poporul român, de cultura, limba ori interesele sale naționale. Se aplică discursurilor politice, măsurilor legislative, campaniilor media sau curentelor de opinie dintr-un cadru autohton ori internațional care urmăresc denigrarea identității românești, subminarea suveranității statului sau discriminarea comunităților de români.
• antiromânism — Curent ideologic, doctrină, atitudine sau manifestare sistematică de ostilitate, intoleranță și aversiune față de tot ceea ce este românesc (popor, limbă, cultură, tradiții sau statalitate); românofobie. Acest fenomen sociopolitic se manifestă prin răspândirea de stereotipuri etnice negative, discriminare instituțională a minorităților românești din afara granițelor sau acțiuni propagandistice menite să delegitimeze istoria și valorile naționale.
• antiromantic — Care se opune romantismului, spiritului romantic sau sentimentalismului excesiv; caracterizat prin realism, pragmatism, luciditate critică și ironie. În istoria artelor și a literaturii, termenul descrie scriitorii, operele sau curentele culturale (cum ar fi parnasianismul, naturalismul sau modernismul timpuriu) care resping idealizarea, melancolia și evadarea în fantezie, promovând în schimb o reprezentare obiectivă, rațională și directă a condiției umane.
• antiromantică — Forma de feminin pentru antiromantic; femeie, operă, atitudine sau orientare culturală care se opune romantismului, respingând sentimentalismul exagerat, idealizarea și evadarea în fantezie. În context critic, caracterizează manifestările literare și artistice structurate pe pragmatism, luciditate, realism crud și ironie, care urmăresc reprezentarea directă și rațională a realității.
• Aristonicos — Nume propriu antic purtat de personalități elene, cel mai celebru fiind Aristonicos din Pergam (cunoscut și sub numele regal de Eumenes al III-lea), un pretendent la tronul Pergamului care a condus o revoltă populară majoră împotriva Republicii Romane între 133 și 129 î.Hr., proclamând crearea unui stat ideal al egalității numit 'Cetatea Soarelui' (Heliopolis) unde sclavii și săracii erau eliberați.