#apuca

• apuca — A prinde, a înșfăca sau a lua strâns în mână un obiect ori o persoană; a surprinde pe cineva într-o anumită stare sau într-un anumit moment; a începe cu energie o activitate sau a porni pe un anumit drum; a trăi ori a apucat să vadă o anumită epocă sau un eveniment istoric. La nivel reflexiv, indică declanșarea bruscă a unei stări emoționale, a unei boli sau începerea sistematică a unei munci.
• apucare — Acțiunea de a apuca și rezultatul ei; actul fizic sau mecanic de prindere, strângere, înșfăcare ori fixare fermă a unui obiect, a unei piese sau a unei suprafețe prin intermediul forței manuale ori a unui dispozitiv automatizat de prindere.
• apucat — Care a fost prins, înșfăcat sau strâns cu mâna ori cu un instrument. Ca adjectiv comportamental sau substantiv, descrie o persoană bizară, ciudată, impulsivă, violentă sau cuprinsă brusc de o furie necontrolată, care acționează fără logică ori sub influența unor impulsuri de neînțeles.
• apucată — Care a fost prinsă, înșfăcată sau apucată cu putere; în sens figurat și familiar, descrie o persoană (în special o femeie) care manifestă brusc stări de nervozitate, capricii, toane sau reacții impulsive, imprevizibile și ciudate, acționând adesea sub influența unui impuls de moment fără o logică aparentă.
• apucătoare — Ca substantiv, reprezintă o unealtă, un dispozitiv mecanic sau un organ de mașină conceput special pentru a prinde, a fixa ori a transporta piese și materiale; ca adjectiv, descrie o structură anatomică (mână, gheară, coadă) adaptată perfect pentru prehensiune, capabilă să apuce și să rețină ferm un obiect.
• apucător — Ca substantiv, reprezintă o persoană care apucă sau înșfacă ceva, ori un dispozitiv mecanic utilizat în industrie pentru prinderea, extragerea și manipularea pieselor; ca adjectiv, descrie un comportament lacom, hrăpăreț, orientat instinctiv spre acumularea rapidă și adesea incorectă de bunuri sau avantaje materiale.
• apucătoriu — Formă arhaică și regională pentru 'apucător'; descrie o persoană sau un instrument care prinde, înșfacă sau tinde să își însușească bunuri într-un mod agresiv ori pripit. În textele juridice sau administrative vechi, termenul făcea referire la persoanele care confiscau bunuri sau la cele cu firi prădalnice.
• apucătură — Deprindere, obicei prost, manifestare comportamentală negativă sau manieră de a acționa care a devenit reflexă; în sens larg, desemnează o conduită bizară, o toană sau un gest reprobabil ce tinde să se repete în mod frecvent, stârnind adesea dezaprobarea celor din jur.