#arhitect

• bagdadie — Tavan sau boltă de încăpere realizate dintr-o tencuială simplă aplicată peste un grătar des de șipci sau nuiele de răchită, fixate pe grinzile de lemn ale acoperișului; element constructiv specific caselor tradiționale românești sau clădirilor vechi de influență balcanică. Sistemul asigura o izolare termică rudimentară și finisarea estetică a tavanelor interioare înainte de apariția materialelor moderne.
• bageac — Deschizătură făcută în acoperișul sau în peretele unei case țărănești tradiționale (în special în regiunile dunărene sau dobrogene) care servește drept coș rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră ori ca mică fereastră pentru aerisirea și iluminarea podului. De asemenea, termenul poate desemna însăși structura hornului sau a hornului de zidărie din interiorul bucătăriilor vechi.
• bageacă — Variantă feminină regională pentru bageac; deschizătură special amenajată în acoperișul sau în peretele de scânduri al unei case țărănești tradiționale, utilizată ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului sau ca fereastră mică pentru aerisirea și iluminarea podului. Termenul se întâlnește cu precădere în graiurile din zonele dunărene și dobrogene, desemnând elemente constructive din gospodăriile vechi.
• bageag — Variantă fonetică regională izolată sau eroare istorică de transcriere pentru bageac; deschizătură în acoperiș sau horn rudimentar folosit pentru evacuarea fumului provenit de la vatra caselor țărănești din regiunile sudice ale țării. Păstrează aceleași utilizări tehnice și administrative în contextul descrierii locuințelor tradiționale de influență balcanică.
• bageagă — Variantă fonetică regională izolată pentru bageacă sau bageac; deschizătură în acoperiș ori perete folosită ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră sau ca mică fereastră pentru aerisirea podului. Termenul se întâlnește rar în graiurile din sudul țării, păstrând o pronunție alterată local cu consoană sonoră, utilizată în descrierea locuințelor tradiționale.
• bageauă — Formă de singular articulată hotărât sau variantă regională rară (cu desinență veche în '-auă') pentru bageacă; deschizătură în acoperișul sau peretele unei case țărănești tradiționale care servește ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului sau ca mică fereastră pentru aerisirea și iluminarea podului. Termenul reflectă un stadiu arhaic al vocalismului final în graiurile din sudul țării.
• baghetă — Nuia subțire, baghetă cilindrică sau vergea folosită în diverse domenii. În gastronomie, desemnează o pâine lungă, subțire și crocantă, specifică bucătăriei franceze; în arhitectură și decorațiuni, reprezintă un profil îngust din lemn, ipsos sau plastic folosit ca ornament sau pentru mascarea îmbinărilor; în artă, este instrumentul subțire cu care dirijorul conduce orchestra sau, în folclor, obiectul simbolic al magicienilor.
• bagiac — Variantă regională sau eroare de transcriere istorică pentru bageac; deschizătură făcută în acoperișul sau în peretele unei case țărănești tradiționale care servește drept coș rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră ori ca fereastră mică pentru aerisirea podului. Se întâlnește rar în graiurile din sudul țării, definind elemente constructive specifice gospodăriilor de influență balcanică.
• bagladea — Variantă fonetică regională sau corupere arhaică izolată pentru bagdadie; tavan sau boltă de încăpere realizate dintr-o tencuială simplă aplicată peste un grătar des de șipci, stuf sau nuiele de răchită. Structura asigura finisarea estetică interioară și o izolare termică rudimentară în casele tradiționale din zonele dunărene sau balcanice înainte de apariția materialelor moderne.
• bagradie — Variantă fonetică regională izolată sau alterare arhaică populară a cuvântului bagdadie (sau bagladea); tavan sau boltă de încăpere realizate dintr-o tencuială de lut ori var aplicată peste un grătar des de șipci, stuf sau împletituri de nuiele. Folosit în trecut în arhitectura vernaculară rurală pentru finisarea estetică interioară și pentru asigurarea unei izolări termice rudimentare.
• bahausist — Termen de argou utilizat în mediul urban sau de penitenciar pentru a descrie o persoană zgomotoasă, scandalagioaică, predispusă să provoace tărăboi, ceartă ori agitație colectivă necontrolată; participant la un bahaus (scandal). La nivel secundar, termenul reprezintă o adaptare ironică ori o grafie simplificată pentru 'bauhausist', desemnând un adept, designer sau arhitect care urmează principiile funcționaliste și minimaliste ale școlii Bauhaus.