#arhivistica

• alfabeticește — În mod alfabetic, în ordine alfabetică; acțiunea de a aranja, sorta sau parcurge o listă, un set de elemente sau o serie de documente urmând succesiunea tradițională a literelor din alfabet. Deși este o formă adverbială derivată corect și utilizată uneori în jargonul arhivistic sau biblioteconomic, în vorbirea curentă este adesea înlocuită de locuțiunea adverbială mai frecventă 'în ordine alfabetică'.
• arhivariu — Formă arhaică și rară pentru termenul arhivar; persoană specializată care se ocupă cu organizarea, clasificarea, inventarierea, conservarea și gestionarea documentelor într-o arhivă publică sau privată. În context istoric, titlul desemna un funcționar de încredere responsabil de paza actelor oficiale de stat, a hrisoavelor domnești și a registrelor administrative de importanță majoră.
• arhivist — Specialist cu studii superioare în domeniul arhivisticii ocupat cu cercetarea, evaluarea științifică, restaurarea, catalogarea și conservarea documentelor cu valoare istorică, culturală sau juridică. Spre deosebire de un arhivar tehnic, activitatea sa implică expertiză paleografică și stabilirea autenticității izvoarelor scrise.
• arhivistă — Femeie specializată în arhivistică, responsabilă cu gestionarea, structurarea, evaluarea, conservarea și restaurarea documentelor cu valoare istorică, juridică sau administrativă. Aceasta aplică metodologii științifice stricte pentru ordonarea fondurilor arhivistice, digitalizarea actelor vechi și facilitarea accesului reglementat la informații de interes public ori privat.
• arhivistică — Discipline științifice complexe și ramură a cunoașterii teoretice și practice care se ocupă cu studiul istoriei arhivelor, principiile, metodele și tehnicile de organizare, clasare, inventariere, conservare și utilizare a documentelor cu valoare istorică, juridică sau administrativă. Această știință auxiliară a istoriei stabilește normele structurale necesare pentru gestionarea corectă a fondurilor arhivistice naționale și internaționale.
• arhivoeconomie — Subdomeniu tehnic al arhivisticii care se ocupă în mod specific cu aspectele economice, logistice și administrative ale organizării depozitelor de arhive; include studiul tehnicilor de construcție a clădirilor de arhivă, optimizarea spațiului de stocare, managementul costurilor de conservare, controlul microclimatului (temperatură, umiditate) și utilizarea eficientă a mobilierului structural dedicat.
• arhivologie — Ramură teoretică a arhivisticii care se ocupă cu studiul sistematic al istoriei, structurii, evoluției și metodologiei de organizare a arhivelor. Această disciplină analizează principiile fundamentale ale conservării documentelor, legislația conexă și impactul transformărilor tehnologice asupra managementului informației.
• arhivotehnie — Ramură tehnică și aplicată a arhivisticii care se ocupă cu studiul, dezvoltarea și implementarea metodelor practice de conservare materială, restaurare fizică și protecție a documentelor din arhive. Aceasta include gestionarea microclimatului din depozite (controlul temperaturii, umidității și luminii), tehnici de combatere a dăunătorilor biologici, procese de legătorie industrială, precum și utilizarea tehnologiilor moderne de digitizare și microfilmare pentru salvarea suporturilor fragile.