#arnăut

• arbănaș — Denumire istorică și populară arhaică folosită în Principatele Române pentru albanezi sau pentru persoanele de origine albaneză. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, termenul îi desemna adesea pe mercenarii albanezi incorporated în gărzile domnești sau pe micii negustori și legumicultori stabiliți în comunitățile rurale și urbane românești.
• arnău — Denumire istorică și arhaică dată mercenarilor albanezi sau soldaților din garda domnească din Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, recunoscuți pentru portul lor pitoresc și spiritul războinic. În sens regional sau peiorativ modern, termenul descrie un om brutal, violent, nesupus, bătăuș sau o persoană cu un comportament dur și grosolan în societate.
• arnăut — Membru al unui corp de oaste format inițial din mercenari albanezi, angajați în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de domnitorii din Țările Române pentru paza personală și menținerea ordinii publice; arnău. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament dur, violent sau o persoană încăpățânată, aspră, neîndurătoare și greu de stăpânit.
• arnăuțească — Un dans popular românesc tradițional, cu un ritm rapid, viguros și sacadat, specific zonei Munteniei și Moldovei, executat inițial exclusiv de bărbați și derivat istoric din mișcările războinice ale arnăuților. Ca adjectiv (forma feminină a lui 'arnăuțesc'), termenul descrie o trăsătură, un obiect, o piesă vestimentară sau o manifestare care aparține arnăuților ori este specifică portului, obiceiurilor și spiritului lor dârz.
• arnăuțel — Denumire populară și regională atribuită unei specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor (Adonis vernalis), cunoscută în mod obișnuit sub numele de后台 'ușorul-găinușii' sau 'mărarul-asprului'. Termenul este utilizat și ca un diminutiv rar, uneori simpatic sau ironic, pentru un arnăut tânăr, un băiețel bătăuș, îndărătnic sau un flăcău care epatează prin curaj și atitudine sfidătoare.
• arnăuțesc — Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți sau specific gardei de mercenari albanezi din Țările Române; reprezentativ pentru portul, obiceiurile, armamentul sau spiritul dârz al acestor războinici. În sens extins sau figurativ, termenul descrie o atitudine aspră, severă, neîndurătoare, militărească sau un comportament rigid și autoritar în relațiile cu ceilalți.
• arnăuțește — În felul arnăuților, aidoma mercenarilor din garda domnească; cu asprime, brutalitate, dârzenie sau curaj nebunesc. Adverbul descrie modul în care o persoană acționează, vorbește, se îmbracă sau se comportă, împrumutând trăsăturile specifice (adesea severe, impunătoare sau violente) ale vechilor războinici arnăuți.
• arnăuțime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea arnăuților (mercenarilor albanezi sau gardiștilor domnești) aflați la un moment dat într-o regiune, într-o oaste sau în serviciul unui domnitor din Țările Române. În sens figurat sau peiorativ popular, termenul face referire la o masă sau un grup de oameni brutali, puși pe gâlceavă, violenți, nesupuși ori înclinați spre jaf și dezordine.
• Arnăutoiu — Nume de familie românesc, celebru în istoria contemporană datorită fraților Toma și Petre Arnăutoiu, liderii grupului de rezistență anticomunistă 'Haiducii Muscelului'. Aceștia au condus una dintre cele mai longevive și dârze mișcări de gherilă din munți împotriva regimului totalitar și a Securității, devenind simboluri ale demnității și luptei pentru libertate.
• aroc — O variantă fonetică regională sau formă coruptă atestată în unele graiuri rurale pentru 'arneu' sau 'arnăut', folosită de localnici pentru a desemna o varietate veche de grâu de primăvară cu bobul tare ori alte plante de cultură introduse istoric prin filieră balcanică. În mod secundar, termenul poate apărea izolat în lexicul meșteșugăresc ca o alterare lingvistică pentru piese de fixare sau elemente rudimentare de lemn.