#asexuat

• agam — Care se reproduce fără celule sexuale sau fecundare; organism vegetal ori animal a cărui înmulțire se realizează pe cale asexuată, prin diviziune celulară, înmugurire ori spori. În sens general, descrie procesul biologic structural care nu implică alternanța sau fuziunea de gameți.
• agamă — Șopârlă insectivoră din familia agamelor (Agamidae), cu capul mare, corpul turtit structural și coada lungă, răspândită în regiunile calde și aride din Africa, Asia și Australia; forma de feminin a adjectivului 'agam', care descrie un organism sau o fază biologică caracterizată prin reproducere asexuată, fără participarea gameților.
• agamet — Celulă reproducătoare asexuată (cum ar fi un spor, o zoosporă sau o conidie) capabilă să dea naștere direct unui nou organism viu, fără a fuziona în prealabil cu o altă celulă sexuală. Structura sa funcțională este specifică plantelor inferioare, ciupercilor și protozoarelor care folosesc alternanța de generații în ciclul lor biologic.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agamic — Care se reproduce fără intervenția celulelor sexuale sau a procesului de fecundare; independent de fenomenele genetice de tip gametic. În sens structural, termenul descrie organismele, fazele evolutive, sporii sau modalitățile de multiplicare (precum înmugurirea sau diviziunea directă) care perpetuează specia în mod exclusiv asexuat, generând clone identice cu organismul parental.
• agamie — Absență a reproducerii sexuate sau lipsă a organelor de reproducere diferențiate în lumea vie; în sens sociologic și antropologic, desemnează starea unei persoane necăsătorite sau absența instituției căsătoriei într-o anumită comunitate structurală. Termenul reflectă o condiție de non-unire, fie la nivel celular prin multiplicare agamică, fie la nivel social prin refuzul ori inexistența legăturilor conjugale formale.
• agamo — Organism vegetal sau animal care se înmulțește prin căi pur asexuate, fără formarea sau fuziunea gametilor; individualitate biologică structurală aflată în faza agamică a ciclului său vital. Acest termen definește entitățile microbiologice ori botanice a căror replicare ontogenetică se bazează exclusiv pe mitoză, diviziune directă sau sporulație autonomă.
• agamobiu — Organism sau generație care face parte dintr-un ciclu de alternanță a generațiilor (metageneză) și care se reproduce în mod exclusiv asexuat. Din punct de vedere structural, agamobiul reprezintă faza alternantă ce dă naștere ulterior unei generații sexuate (gamobiu), asigurând astfel diversitatea genetică și supraviețuirea speciilor de paraziți sau nevertebrate inferioare în medii variabile.
• agamocit — Celulă reproducătoare asexuată sau spor specializat care se dezvoltă în mod direct, fără fuziune prealabilă cu o altă celulă, dând naștere unui nou individ complet. Din punct de vedere structural, agameții produși de organismele inferioare poartă această denumire în fazele citologice în care nu prezintă nicio diferențiere sexuală sau potențial gametic complementar.
• agamofite — Grup taxonomic sau ecologic de plante caracterizate prin reproducerea realizată exclusiv prin spori ori prin căi vegetative, fără intervenția organelor sexuale sau a procesului de fecundare gametică. Din punct de vedere structural, această categorie include formele vegetale inferioare (precum unele alge, ciuperci și licheni) în ale căror cicluri vitale faza de multiplicare agamică este absolut dominantă ori unică.
• agamogamie — Modalitate de reproducere în cadrul căreia are loc o alternanță structurală între două faze asexuate diferite, excluzând complet etapa de fuziune a gametilor sau recombinarea genetică specifică reproducerii sexuate. Acest fenomen biologic rar asigură perpetuarea speciei prin cicluri de multiplicare pur mitotice sau sporogene, fiind întâlnit la unele protozoare și organisme unicelulare adaptate la nișe ecologice izolate.
• agamogenetic — Privitor la agamogeneză; care aparține sau este specific reproducerii asexuate, realizate independent de fuziunea gametilor ori recombinarea materialului genetic. În sens structural, termenul descrie procesele celulare, ciclurile de dezvoltare ontogenetică și mecanismele de replicare biologică prin care un nou organism ia naștere dintr-o singură celulă parentală fără diviziune meiotică.
• agamogeneză — Formă de reproducere asexuată în care dezvoltarea unui nou organism are loc fără participarea celulelor sexuale (gameți) și fără procesul de fecundare; mod de multiplicare biologică structurală întâlnit la protozoare, celenterate, viermi și unele plante inferioare. Acest fenomen include modalități variate precum diviziunea directă, înmugurirea sau sporogeneza mitotică, garantând perpetuarea fidelă a genomului parental.
• agamospor — Spor format în mod direct, fără nicio fuziune prealabilă a gametilor sau recombinare genetică, servind ca unitate autonomă de propagare asexuată la alge, ciuperci și unele plante inferioare. Din punct de vedere structural, agamosporul păstrează numărul complet de cromozomi al organismului mamă (fiind adesea diploid) și este capabil să germineze imediat ce întâlnește condiții favorabile, generând un individ identic.
• aplanospor — Spor asexuat nemotil, lipsit de cili sau flageli, prevăzut cu un perete celular propriu și distinct de membrana celulei-mame în interiorul căreia s-a format. Acest tip structural de spor este caracteristic anumitor specii de alge verzi și ciuperci, fiind adaptat pentru supraviețuire și diseminare pasivă prin intermediul curenților de aer sau de apă, spre deosebire de zoosporii mobili.
• apogam — Care se dezvoltă prin apogamie, privitor la formarea unui sporofit direct dintr-o celulă vegetativă a gametofitului, fără să aibă loc un proces de fecundație sau fuziune a gameților; caracterizat prin reproducere asexuată independentă. Acest fenomen biologic este întâlnit frecvent la anumite specii de pteridofite (ferigi) și angiosperme, asigurând perpetuarea speciei în condiții de izolare ecologică.
• apogamic — Care se referă la apogamie, specific procesului de dezvoltare asexuată în care un sporofit ia naștere dintr-o celulă a gametofitului fără unirea prealabilă a gameților sexuali; sinonim cu apogam. În histologia vegetală, termenul caracterizează structurile embrionare care își mențin o constanță cromozomială prin evitarea fazelor tipice de singamie, deschizând căi alternative de clonare naturală.
• apogamie — Fenomen biologic și tip de reproducere asexuată la plante (o formă de apomixis) ce constă în dezvoltarea unui sporofit direct din celulele vegetative ale gametofitului (cum ar fi sinergidele sau antipodele), fără participarea gameților și fără să aibă loc fecundația. Reprezintă o mutație anatomică crucială studiată în evoluția angiospermelor și pteridofitelor, permițând multiplicarea fără recombinare genetică.
• apogenie — Formă rară de reproducere asexuată sau de dezvoltare embrionară în care descendenții iau naștere fără o fază de fecundare sau unire genetică, păstrând neschimbate caracteristicile organismului matern; tip particular de apomixis. În studiile citogenetice, termenul descrie absența formării sau fuziunii gameților funcționali, determinând o stabilitate structurală strictă a liniilor clonale.
• apomixie — Fenomen biologic și mod de reproducere asexuată la plantele superioare (angiosperme și pteridofite) ce constă în formarea embrionului și producerea de semințe viabile direct din țesuturile materne ale ovulului, fără fuziunea gameților și fără să aibă loc o fecundație; clonare naturală prin semințe. Reprezintă o strategie evolutivă majoră studiată în fitogenetică pentru conservarea integrală a genotipului matern.