#asianism

• antiromantic — Care se opune romantismului, spiritului romantic sau sentimentalismului excesiv; caracterizat prin realism, pragmatism, luciditate critică și ironie. În istoria artelor și a literaturii, termenul descrie scriitorii, operele sau curentele culturale (cum ar fi parnasianismul, naturalismul sau modernismul timpuriu) care resping idealizarea, melancolia și evadarea în fantezie, promovând în schimb o reprezentare obiectivă, rațională și directă a condiției umane.
• antiromantică — Forma de feminin pentru antiromantic; femeie, operă, atitudine sau orientare culturală care se opune romantismului, respingând sentimentalismul exagerat, idealizarea și evadarea în fantezie. În context critic, caracterizează manifestările literare și artistice structurate pe pragmatism, luciditate, realism crud și ironie, care urmăresc reprezentarea directă și rațională a realității.
• Artă pentru artă — Doctrină estetică și filozofică apărută în secolul al XIX-lea în Franța (l'art pour l'art), care susține că arta are o valoare intrinsecă autonomă și nu trebuie să fie subordonată niciunei funcții utilitare, morale, politice, didactice sau sociale. Promovat inițial de scriitori precum Théophile Gautier și preluat ulterior de parnasieni și simboliști, acest concept consideră că singurul scop legitim al creației artistice este realizarea frumuseții pure și perfecțiunea formei.
• asianism — Stil retoric și literar apărut în școlile de elocință din Asia Mică în secolul al III-lea î.Hr., caracterizat printr-o exprimare extrem de ornamentală, artificială, bogată în figuri de stil, ritmată și adesea bombastică. În istoria oratoriei antice, acest curent structural se opunea clasicismului sever și sobru reprezentat de ticism, punând accentul pe patos, efecte sonore și o construcție frazeologică amplă, menită să impresioneze auditiv publicul.
• asiatism — Formă livrescă sau variantă academică sinonimă cu 'asianism'; desemnează stilul retoric și literar extrem de încărcat, înflorit și bombastic promovat de oratorii din Asia Mică în antichitate. De asemenea, poate descrie o particularitate lingvistică, o expresie structurală sau un ansamblu de trăsături culturale specifice popoarelor asiatice transpuse într-un alt mediu cultural.
• aticism — O mișcare literară și stilistică apărută în secolul I î.Hr., ce promova imitarea limbajului simplu, elegant, clar și corect al scriitorilor clasici din Atica, în opoziție cu stilul asiatic, considerat artificial, bombastic și excesiv de încărcat. În sens larg, termenul desemnează finețea de spirit, concizia și eleganța desăvârșită a exprimării.