#asigurare
- asecurare — Acțiunea de a asecura și rezultatul ei; formă veche pentru 'asigurare'. Reprezintă sistemul structural de relații economice și juridice prin care se creează un fond de rezervă pentru despăgubirea daunelor provocate de calamități ori accidente. În secolul al XIX-lea, termenul denumea societățile comerciale care emiteau polițe pentru protecția clădirilor împotriva incendiilor.
- asigurare — Acțiunea de a asigura și rezultatul ei; operațiune juridică și financiară prin care o societate specializată (asigurător) se obligă, în schimbul unei prime periodice, să despăgubească o persoană (asigurat) pentru prejudiciile suferite în urma producerii unui risc specificat. În sens structural și psihologic, definește starea de certitudine, protecție sau încredere deplină obținută prin măsuri de precauție ori prin garanții ferme oferite unei entități.
- asigurată — Persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare, ale cărei bunuri, viață sau sănătate fac obiectul protecției împotriva unor riscuri în schimbul plății unei prime. Ca adjectiv sau participiu, descrie o entitate, o situație, un profit sau un viitor care a fost făcut cert, sigur, garantat ori lipsit de pericole sau îndoieli.
- asiguripsire — Acțiunea de a asiguripsi și rezultatul ei; procesul istoric sau actul administrativ de garantare, securizare ori punere sub protecție a unui drept, a unui bun material sau a unei persoane. Desemnează starea de siguranță sau confirmarea juridică veche oferită printr-un înscris oficial.
- autoasigurare — Metodă de gestionare a riscului prin care o persoană fizică sau o companie decide să suporte singură eventualele pierderi financiare, constituind un fond intern de rezervă în loc să cumpere o poliță de la o societate de asigurări. În alpinism și escaladă, termenul desemnează acțiunea sau sistemul de corzi și carabiniere prin care un alpinist se fixează singur de o ancoră sigură pentru a preveni căderea în timpul staționării în regrupare.