#astrînge

• alaun — Sare dublă hidratată a aluminiului și a unui metal alcalin (de regulă potasiu), având formula chimică generală KAl(SO4)2·12H2O, cristalizată în sistemul cubic; substanță structurală cu puternice proprietăți astringente, hemostatice și antiseptice, utilizată tradițional sub denumirea de piatră acră. În industrie, este utilizat pe scară largă ca mordant în vopsitorie, agent de tăbăcit în industria pielăriei, pentru limpezirea apelor și în cosmetică ca antiperspirant natural datorită capacității sale de a contracta țesuturile și de a inhiba proliferarea bacteriilor.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.
• aspreală — Senzație sau proprietate a unei suprafețe, a unui material ori a unui aliment de a fi aspru, rugos, grunțos sau lipsit de finețe; caracteristică tactilă a unui obiect care zgârie sau opune rezistență la atingere; în sens gustativ, descrie o senzație astringentă, acră-amară ori aspră pe limbă (specifică vinurilor tinere sau fructelor necoapte); în sens figurat, se referă la o asprime de caracter, severitate, duritate în comportament ori în exprimare.
• astrînge — Formă ortografică veche (cu „î” interior) a verbului „astrânge”, reprezentând o variantă arhaică sau regională derivată din latinescul „astringere”; acțiunea de a strânge laolaltă, de a comprima, de a contracta țesuturile organice sau de a reduce volumul unui corp prin exercitarea unei presiuni exterioare. În sens figurat, se referă la acțiunea de a constrânge, de a limita opțiunile cuiva sau de a aduna resurse într-un spațiu restrâns.
• astringent — Substanță sau agent chimic care are proprietatea de a strânge, de a contracta țesuturile organice, de a diminua secrețiile glandulare și de a reduce fluxul sangvin local prin precipitarea proteinelor de la suprafața celulelor. În sens senzorial, descrie o senzație aspră, uscată și amăruie produsă la nivelul mucoasei bucale de anumite alimente sau băuturi bogate în taninuri, provocând o contracție locală temporară.
• astringență — Proprietatea sau calitatea unei substanțe de a fi astringentă; fenomen fiziologic complex caracterizat prin senzația de uscăciune, asperitate și contracție la nivelul mucoaselor, în special cele bucale sau cutanate. În analiza senzorială a vinurilor și alimentelor, reprezintă proprietatea tactilă non-gustativă derivată din precipitarea proteinelor salivare (în special prolină) de către compușii polifenolici.
• asuceală — Regionalism lexical rar utilizat ca variantă fonetică sau semantică degradată pentru cuvinte ce descriu starea de amețeală, vertij, confuzie mentală ușoară sau zăpăceală tranzitorie. În unele subdialecte rurale izolate, termenul poate face referire și la o uscăciune locală, o constricție sau o senzație de strângere aspră cauzată de frig ori de consumul unor fructe crude, astringente.