#astruca

• astruca — Formă verbală regională și arhaică însemnând a acoperi bine, a înveli strâns, a tăinui, a ascunde privirii sau a proteja un obiect ori o persoană împotriva intemperiilor, a frigului sau a zăpezii. În unele subdialecte rurale, termenul se folosește și cu sensul de a îngropa parțial, a astupa cu pământ ori frunze sau a pune la adăpost proviziile într-o groapă special amenajată.
• astrucământ — Termen regional sau arhaic care desemnează un adăpost, o învelitoare, un acoperiș improvizat ori un sistem rustic de protecție folosit pentru a feri oamenii, animalele sau proviziile de intemperii, ger și zăpadă. În anumite comunități rurale istorice, cuvântul putea descrie și un loc de tăinuire, o ascunzătoare săpată în pământ ori o structură de izolare termică realizată din paie, frunze și glod.
• astrucămînt — Formă grafică învechită (scrisă cu „î” interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) a substantivului „astrucământ”; adăpost rustic, învelitoare protectoare sau ascunzătoare improvizată în mediul rural. Acest mod de scriere se regăsește în culegerile de folclor, dicționarele dialectale și studiile etnografice publicate în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
• astrucan — Tip de blană fină cu bucle strânse, mătăsoase și lucioase, obținută din pielea mieilor de rasă Karakul abia născuți sau avortați, originară din regiunea Astrahan; blană de astrahan. Folosit ca adjectiv, descrie un articol vestimentar (guler, căciulă, haină) confecționat din acest material nobil sau care imită textura buclată caracteristică a acestuia.
• astrucare — Acțiunea de a astruca și rezultatul ei; proces tradițional sau gospodăresc prin care se realizează acoperirea completă, învelirea strânsă, izolarea sau adăpostirea unui obiect, a unei persoane ori a unor provizii alimentare împotriva frigului, a înghețului sau a intemperiilor. În context agricol arhaic, desemnează operațiunea de îngropare parțială sau protejare a culturilor ori a grânelor în gropi speciale etanșe înainte de venirea iernii.
• astrucat — Care a fost supus procesului de astrucare; acoperit bine, învelit strâns, ascuns privirii, tăinuit sau pus la adăpost în fața intemperiilor și a frigului. În limbajul rural, descrie o stare materială a unor bunuri, provizii ori spații care au fost izolate sau îngropate parțial pentru a fi conservate sau protejate de viscol.
• astrucătoare — Termen regional rar ce desemnează o unealtă, o lopată rustică de lemn, o pânză groasă sau o scândură folosită în gospodăriile rurale pentru astuparea, acoperirea ori învelirea strânsă a șanțurilor, a gropilor de provizii sau a straturilor de legume. În anumite subdialecte, cuvântul poate descrie și femeia care îndeplinea sarcina tradițională de a astruca (a acoperi și a izola) vița-de-vie ori grânele depozitate în pământ înainte de sosirea iernii.