#atelaj
- atel — Variantă fonetică regională, scurtată sau populară a substantivului neutru „atelaj”; ansamblu format din vehiculul cu tracțiune animală (căruță, car, sanie) împreună cu animalele înhămate și harnașamentul complet al acestora. Este întâlnit în graiurile vechi din anumite zone rurale ale Moldovei și Transilvaniei, păstrând înțelesul de unitate funcțională de transport gospodăresc sau agricol.
- atelagiu — Formă arhaică, învechită sau hibridă pentru termenul tehnic și juridic „atelaj”; ansamblu de animale înhămate la un vehicul de transport, sau taxa administrativă percepută istoric pentru folosirea drumurilor publice cu vehicule grele cu tracțiune animală. Acest format este întâlnit în documentele oficiale, registrele fiscale sau manuscrisele literare din secolul al XIX-lea, ilustrând procesul inițial de adaptare a împrumuturilor lexicale de origine franceză în limba română.
- atelaj — Vehicul cu tracțiune animală (car, căruță, trăsură, sanie) privit împreună cu animalele înhămate la el și cu harnașamentul (hamuri, șleauri, jug) necesar punerii în mișcare; totalitatea animalelor de povară înhămate simultan la un vehicul. În sens tehnic sau sportiv modern, reprezintă ansamblul format din cai și atelajul competițional utilizat în probele de conducere sau obstacole.
- atelajier — Persoană specializată în conducerea, manevrarea, pregătirea sau întreținerea unui atelaj; vizitiu profesionist, conducător de vehicule cu tracțiune animală sau sportiv care concurează în probele hipice de atelaje. În context istoric sau industrial, desemna muncitorul responsabil cu gestionarea harnașamentelor și organizarea logistică a convoaielor de transport dintr-o exploatare agricolă ori minieră.