#atlet

• acvaplanist — Sportiv sau practicant de sporturi nautice care glisează pe suprafața apei stând în picioare pe un acvaplan tras de o ambarcațiune rapidă. Acest atlet își menține echilibrul prin coordonarea mișcărilor corpului și controlul tensiunii cablului de tractare, înfruntând forțele hidrodinamice și valurile create de șalupă în timpul deplasării.
• alerga — 1. A se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari, grăbiți sau săriți, alternând fazele de sprijin cu faze de suspensie aeriană. 2. A urmări îndeaproape o persoană sau un animal pentru a-l prinde, a-l goni ori a-l hărțui. 3. În sens figurat, a depune eforturi susținute, a se agita, a umbla mult de la un loc la altul pentru a rezolva o problemă ori a obține un rezultat. 4. A conduce, a antrena sau a struni un cal în curse hipice ori la trap.
• alergare — Acțiunea de a alerga și rezultatul ei; modalitate de locomoție terestră rapidă, caracterizată printr-o fază de suspensie în care ambele picioare se află simultan în aer. În sport și atletism, reprezintă o disciplină fundamentală ce include probe de viteză, semifond, fond și maraton, fiind utilizată universal ca exercițiu cardiovascular major pentru îmbunătățirea condiției fizice și a rezistenței.
• alergătoare — 1. Femeie care practică alergarea ca disciplină sportivă sau ca exercițiu fizic; atletă de pistă sau de maraton. 2. Care aleargă, iute de picior, caracterizată prin deplasare rapidă. 3. Pasăre sau animal adaptat structural pentru locomoție rapidă terestră (ex. păsări alergătoare din ordinul Struthioniformes, cum este struțul). 4. În trecut, denumire populară dată unei ape curgătoare repezi sau pietrei superioare, mobile, de la moara de măcinat.
• alergător — 1. Persoană (bărbat) care aleargă, în special un atlet care participă la curse de viteză, semifond, fond sau maraton. 2. Care se deplasează rapid, iute de picior. 3. În trecut, mesager pedestru rapid sau curier însărcinat cu transmiterea corespondenței urgente. 4. Dispozitiv tehnic, piesă mobilă dintr-un mecanism (ex. rotor) sau covor îngust și lung (traversă) folosit pentru protejarea pardoselii pe holuri.
• aruncare — Acțiunea de a arunca și rezultatul ei; proiectare, azvârlire sau împroșcare a unui obiect, corp sau material în spațiu prin aplicarea unei forțe musculare ori mecanice. În sens sportiv, reprezintă o probă atletică sau o execuție tehnică specifică, iar în sens figurat exprimă manifestarea bruscă a unei priviri, a unei idei sau îndreptarea rapidă spre o anumită direcție ori stare.
• aruncător — Substantiv sau adjectiv care desemnează o persoană specializată sau un dispozitiv tehnic proiectat pentru a lansa, propulsa ori azvârli un obiect, un proiectil sau o substanță în spațiu. În domeniul sportiv, indică atletul care concurează în probele de aruncare (suliță, disc, ciocan, greutate) ori jucătorul care repune mingea în joc, iar în terminologia militară sau industrială, se referă la instalații mecanice ori arme destinate proiectării la distanță a încărcăturilor.
• aruncături — Forma de plural a substantivului 'aruncătură'; acte repetate de proiectare sau azvârlire a unor obiecte ori corpuri în spațiu. În sens tehnic sau sportiv, definește o serie de execuții consecutive sau încercări specifice dintr-o competiție, iar în limbaj curent sau literar se referă adesea la priviri intermitente, replici aruncate la întâmplare ori distanțe mici estimate empiric.