#augmentativ

• agudoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită pentru a desemna un agud (dud) de mari dimensiuni, cu o coroană extrem de dezvoltată și tulpina groasă, sau un exemplar sălbatic, bătrân, din genul Morus. În anumite graiuri locale, termenul indică și varietățile de dud negru care produc fructe voluminoase.
• amplificativ — Despre mărci morfologice, sufixe, prefixe sau procedee lingvistice: care servește la amplificarea, exagerarea sau mărirea dimensiunii, intensității ori valorii semantice a sensului unui cuvânt de bază. În gramatica comparată, descrie elemente derivative care adaugă o nuanță de augmentativ sau care intensifică calitatea exprimată de un adjectiv ori substantiv.
• Andrițoiu — Nume de familie românesc derivat structural printr-o formă hipocoristică complexă sau augmentativă bazată pe numele de bază Andrei. Acest patronimic, întâlnit frecvent în regiunile istorice Oltenia și Muntenia, marchează filiația sau descendența dintr-un strămoș numit Andrei și este recunoscut național prin diverse personalități din cultură și administrație, acționând ca un element stabil de individualizare onomastică.
• apucoi — Termen regional, augmentativ sau peiorativ, folosit în credințele populare pentru a descrie o entitate supranaturală, un spirit malefic ori un demon de noapte care 'apucă' sau strânge de gât oamenii în somn; în sens laic, poate descrie un individ masiv, violent, cu tendințe agresive de a pune stăpânire pe lucruri sau oameni.
• arăboi — Formă augmentativă sau familiară derivată de la termenul 'arab', utilizată uneori istoric în limba vorbită pentru a descrie un bărbat arab înalt, voinic, impunător sau puternic. În mod figurat, în anumite medii populare urbane sau rurale, cuvântul a funcționat ca o poreclă glumeață atribuibilă unui bărbat deosebit de ocheș, cu trăsături fizice proeminente sau cu un comportament autoritar.
• arămoi — Formă augmentativă a substantivului 'aramă' sau adjectiv rar utilizat în limbajul popular pentru a desemna un obiect uriaș, greoi sau gros realizat din cupru; de asemenea, poate descrie o variantă grosieră de minereu neprelucrat ori o nuanță cromatică extrem de intensă, saturată, ce amintește de oxidul dens de cupru.
• ardioaie — Formă regională și augmentativă rară, utilizată în anumite graiuri din vestul sau nordul țării pentru a desemna un ardei de dimensiuni neobișnuit de mari, masiv și adesea foarte iute. Înțelesul structural provine din aplicarea unui sufix de mărire direct pe tema regională a cuvântului de bază, fiind o formă cu circulație restrânsă în graiul popular.
• ardioane — Forma de plural pentru substantivul augmentativ 'ardioaie'; desemnează mai mulți ardei de mari dimensiuni, masivi sau extrem de iuți. Acest plural dialectal este utilizat în mod restrâns în anumite regiuni rurale pentru a clasifica loturile de legume supradezvoltate.
• arendășoi — Augmentativ adesea cu nuanță pejorativă sau ironică pentru un arendaș; termen folosit istoric de țărani sau de clăcași pentru a desemna un arendaș bogat, gras, extrem de sever, hrăpăreț ori dominator. În sens structural și sociolingvistic, cuvântul reflectă tensiunile de clasă din mediul rural românesc din secolul al XIX-lea, funcționând ca o poreclă colectivă sau caricaturizare literară a exploatatorilor agrar-comerciali.
• armăroaie — Formă augmentativă sau peiorativă regională derivată de la substantivul 'armă', folosită pentru a desemna o armă de foc foarte mare, veche, greoaie, rudimentară sau de proastă calitate; (prin extensie) unealtă de fier masivă și masivă utilizată în gospodăriile rurale.
• armăsăroaică — Termen popular rar utilizat ca formă feminină augmentativă sau hibridă pentru a desemna o iapă de mari dimensiuni, extrem de puternică, viguroasă și greu de strunit, care amintește de temperamentul năvalnic al unui armăsar. În sens figurat și peiorativ, cuvântul este folosit în limbajul colocvial pentru a descrie o femeie masivă, autoritară, agresivă sau cu o forță fizică și o energie ieșite din comun.
• armășoaie — Formă regională sau variantă dialectală rară pentru termenul armăsăroaică, desemnând o iapă de mari dimensiuni, extrem de puternică, viguroasă și greu de strunit, ale cărei trăsături și temperament amintesc de cele ale unui armăsar. În sens figurat, termenul poate fi utilizat în graiurile populare pentru a descrie o femeie masivă, autoritară sau dotată cu o forță fizică ieșită din comun.
• arsoi — Termen augmentativ regional utilizat pentru a descrie un incendiu de proporții uriașe, o arsură extinsă sau un loc puternic pârjolit de flăcări; în context arheologic și istoric local, poate desemna o zonă structurală dintr-o veche așezare ce prezintă urme masive de calcinare și vetre de ardere de mari dimensiuni. Termenul este rar, fiind o structură derivată cu valoare expresivă utilizată pentru a amplifica ideea de distrugere sau transformare prin acțiunea violentă a focului.
• arzoiu — Un termen regional cu caracter augmentativ și peiorativ, utilizat în unele graiuri populare pentru a descrie un foc uriaș, un incendiu violent sau o arșiță extremă; de asemenea, în onomastica rurală veche, servea ca poreclă sau nume propriu atribuit unei persoane iute la mânie, pasionale sau cu o fire aprinsă, ori cuiva care a suferit de pe urma unui pârjol.
• ascultoi — Termen augmentativ sau peiorativ rar folosit pentru a descrie o persoană care ascultă excesiv, un ascultător de dimensiuni mari ori cineva care trage cu urechea în mod ostentativ. În unele contexte familiare sau argotice, descrie structural un individ bănuit că spionează ori că adună informații pentru autorități.
• asproi — Foarte aspru, excesiv de rugos, grosolan sau tăios; adjectiv augmentativ utilizat în limbajul popular pentru a descrie un obiect, un material sau o unealtă cu asperități extrem de pronunțate; de asemenea, poate desemna un tip de pește sau o unealtă rudimentară de curățat suprafețe prin frecare abrazivă.
• augmentativ — Care augmentează, mărește sau exagerează dimensiunile ori proporțiile obiectului denumit sau intensitatea unei însușiri ori acțiuni. Ca substantiv, termenul desemnează un cuvânt derivat de obicei cu ajutorul unui sufix specific (cum ar fi '-an', '-oi', '-andru'), care exprimă o dimensiune mai mare, o forță sporită sau o nuanță adesea peiorativă ori ironică în raport cu termenul de bază.
• avățoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită în bazinele hidrografice ale Dunării pentru a desemna un exemplar foarte mare, adult și viguros de avat (Aspius aspius), pește răpitor din familia ciprinidelor. Termenul subliniază dimensiunile impresionante, forța în atac și caracterul solitar al specimenului, fiind utilizat cu precădere în jargonul pescarilor sportivi pentru a diferenția exemplarele trofeu de cele de talie medie.
• avocățoaie — Formă feminină augmentativă, populară sau familiară a substantivului 'avocată', utilizată adesea cu o nuanță peiorativă, ironică sau glumeață pentru a desemna o femeie avocat autoritară, corpolentă ori care pledează cu o vehemență și o guralivitate ieșite din comun într-o dispută.
• babaroi — Termen regional rar și augmentativ folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna un bărbat foarte bătrân, un moșneag impunător sau capul de familie înaintat în vârstă care își păstrează o autoritate masivă în gospodărie. Cuvântul poartă o nuanță expresivă ce îmbină respectul arhaic față de un patriarh cu o ușoară ironie populară legată de trăsăturile sale fizice greoaie sau de comportamentul său extrem de încăpățânat.