#automutila
- autoagresiune — Act, comportament sau impuls distructiv orientat în mod conștient ori inconștient de către un individ împotriva propriei sale persoane, concretizat prin producerea de leziuni corporale, auto-mutilare ori tentative de suicid. În imunologie, termenul descrie metaforic procesul patologic în care sistemul imunitar atacă eronat propriile țesuturi sănătoase ale organismului (autoimunitate).
- automutila — A-și provoca în mod voluntar, deliberat și conștient răni, leziuni corporale grave, amputări sau distrugeri de țesuturi pe propriul trup, fără o intenție suicidară directă, ci ca manifestare a unei tulburări psihice severe. În psihologia clinică și psihiatrie, acest comportament reflexiv reprezintă adesea un mecanism dezadaptativ de descărcare a unei angoase intolerabile, întâlnit în tulburarea de personalitate borderline, psihoze severe sau episoade de autovătămare non-suicidară.
- automutilare — Actul, procesul sau conduita patologică prin care un individ își provoacă singur leziuni fizice, amputări sau răni grave pe suprafața corpului, ca urmare a unei suferințe psihice intense sau a unei afecțiuni psihiatrice de fond. În nosologia clinică modernă, automutilarea este clasificată ca un simptom critic al dereglării emoționale severe, servind drept indicator diagnostic major pentru afecțiuni precum tulburarea de personalitate borderline sau episoadele depresive majore.
- automutilat — Care a suferit răni, leziuni sau vătămări corporale provocate în mod intenționat de către propria persoană; persoană care recurge la autoagresiune fizică ca mecanism disfuncțional de gestionare a unor suferințe psihice acute sau a unor traume emoționale severe. În sens clinic, reflectă starea unui individ afectat de episoade de auto-vătămare non-suicidară, manifestate prin tăieri, arsuri sau alte agresiuni asupra propriei integrități tisulare.
- automutilată — Forma de feminin a termenului automutilat; descrie o persoană de sex feminin, o zonă anatomică sau o structură corporală care a fost supusă unei acțiuni deliberate de vătămare fizică realizată de propria persoană. Din punct de vedere terapeutic, termenul este utilizat în evaluarea barierelor emoționale, indicând prezența unor mecanisme de adaptare extrem de nocive declanșate de neputința de a verbaliza suferința mentală.