#bacil

• baciloză — Termen generic utilizat în medicină și patologie pentru a desemna orice stare patologică, infecție sau boală provocată în mod specific de multiplicarea și răspândirea bacililor în organism. Această afecțiune structurală bacteriană poate afecta atât țesuturile umane, cât și pe cele animale (cum ar fi în cazul unor patologii apicole sau zootehnice), necesitând adesea intervenții terapeutice rapide cu agenți antimicrobieni țintiți.
• bacilurie — Prezența patologică a bacililor în urină, detectabilă prin analize microscopice sau culturi bacteriologice (urocultură). Acest fenomen structural indică de obicei o infecție activă a tractului urinar, cum ar fi o pielonefrită sau, în cazuri specifice și severe, o tuberculoză uro-genitală cauzată de eliminarea Mycobacterium tuberculosis prin căile renale.
• bacitracină — Antibiotic polipeptidic cu spectru larg de acțiune, produs prin biosinteză de tulpini specifice de Bacillus subtilis sau Bacillus licheniformis. Acest compus farmacologic structural acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind utilizat cu precădere în aplicații topice (unguente, creme) pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cutanate și oculare superficiale provocate de bacterii Gram-pozitive.
• baculi — Denumire științifică veche sau rară utilizată ca plural pentru 'baculus', desemnând bacteriile în formă de bastonaș (bacilii). În sens istoric și morfologic, termenul se întâlnește în primele tratate de microscopie pentru a descrie aglomerările cilindrice de procariote identificate în diverse culturi biologice sau fluide patologice.
• baculiform — Care are forma unui bastonaș sau a unui cilindru alungit; asemănător ca structură geometrică exterioară ori aspect general cu un bacil. În analizele microscopice, cristalografie și morfologie celulară, termenul este utilizat pentru a descrie particule, organite sau celule atipice care prezintă o configurație alungită și dreaptă, cu extremitățile rotunjite sau retezate.
• baculină — Termen istoric utilizat pentru a desemna un tip de extract glicerolat sau substanță activă obținută din culturi distruse de bacili, folosită experimental la începutul secolului al XX-lea în încercările de imunoterapie ori diagnostic. În sens arhaic, preparatul făcea parte din primele generații de produse biologice derivate menite să stimuleze sistemul imunitar împotriva infecțiilor cauzate de bacterii în formă de bastonaș.