#basme romanesc
- apa-morților — Lichid mitic cu proprietăți supranaturale prezent în basmele și legendele populare românești, utilizat adesea în tandem cu apa-vie; este substanța sacră administrată unui erou ucis sau dezmembrat pentru a-i lipi carnea, a-i vindeca rănile și a-i reface integritatea structurală a corpului fizic înainte ca acesta să fie readus la viață. În alte contexte superstițioase, termenul descrie roua colectată în nopțile ritualice sau apa folosită la spălarea rituală a celor decedați.
- Baba-Cloanța — Personaj mitologic negativ din folclorul și basmele populare românești, reprezentat sub chipul unei bătrâne extrem de urâte, gârbove, adesea răutăcioase sau vrăjitoare, care deține puteri magice nefaste și încearcă să împiedice eroii pozitivi să își îndeplinească misiunile. Numele său evocă structural ideea de decrepitudine și ferocitate (sugestia unui profil cu nasul încovoiat sau a dinților ca niște cloanțe), fiind popularizat și în literatura cultă prin poezii celebre (precum cele scrise de Vasile Alecsandri), unde personifică forțele obscure ale naturii sau ale destinului.
- Băboae — Formă augmentativă sau variantă grafică veche pentru băboaie; babă mare, impunătoare sau înfricoșătoare, întâlnită des în basmele și legendele populare românești ca personificare a forțelor telurice sau a iernii aspre. În context social arhaic, termenul desemna o femeie în vârstă cu autoritate deplină în clanul familial sau o vrăjitoare puternică a comunității.
- balan — Termen cromatic tradițional utilizat pentru a descrie un animal, în special un cal sau un bou, care are părul de culoare albă, blond-deschisă, gălbuie sau tărcată cu alb; prin extensie populară, se aplică unei persoane cu părul blond sau albit de vârstă. În folclor și mitologie, calul balan poartă o puternică încărcătură simbolică, fiind adesea asociat cu puritatea, forțele binelui sau personajele fantastice din basmele românești.