#bronz

• aenesc — De aramă, făcut din aramă sau bronz; de culoarea aramei, având reflexii metalice, roșiatice-brune; termen arhaic poetic utilizat în literatura veche sau în traduceri biblice istorice pentru a descrie obiecte de cult, arme, armuri sau elemente structurale rigide realizate din aliaje metalice cuprifere.
• Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
• Alaca Huyuk — Nume propriu ce desemnează un faimos sit arheologic și o așezare antică monumentală situată în provincia Çorum din Anatolia Centrală, Turcia; reprezintă un centru cultural și politic de o importanță crucială pentru epoca bronzului și istoria pre-hittită și hittită. Acest sit structural major este renumit la nivel mondial datorită descoperirii mormintelor regale hattiene bogate în artefacte din aur și bronz (cum ar fi celebrele stindarde ceremoniale în formă de cerb sau taur) și porții monumentale a sfinților, fiind un pilon central pentru înțelegerea metalurgiei și artei religioase din Orientul Apropiat antic.
• aliaj — Produs metalic obținut prin topirea și solidificarea unui amestec format din două sau mai multe metale ori din metale și nemetale. În metalurgie și ingineria materialelor, termenul descrie compuși macrostructurali omogeni concepuți special pentru a dobândi proprietăți fizico-chimice superioare componentelor pure, cum ar fi o rezistență mecanică sporită, duritate crescută, puncte de fuziune modificate sau o rezistență avansată la coroziune.
• Amelanchier laevis — Specie de arbore mic sau arbust foios din genul Amelanchier, familia Rosaceae, nativă din estul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'merișor neted' sau 'smooth serviceberry'. Se distinge structural de alte specii prin frunzele sale complet lipsite de perișori (netede, glabre) încă de la apariție, care au o nuanță bronz-purpurie spectaculoasă în faza tânără, completând decorul oferit de ciorchinii pendenți de flori albe ca zăpada.
• Andrea Pisano — Celebrul sculptor și arhitect italian din perioada goticului târziu (cunoscut și sub numele de Andrea da Pontedera), recunoscut ca un maestru de tranziție esențial către Renașterea timpurie. Această personalitate artistică structurală este faimoasă pentru realizarea primei perechi de porți din bronz ale Baptisteriului din Florența și pentru continuarea construcției Campanilei lui Giotto, opere ce se disting prin simț narativ, eleganță gotică și realism plastic inovator.
• aquamanila — Vas metalic (din bronz sau alamă) ori din ceramică utilizat în Evul Mediu pentru spălarea ritualică a mâinilor, întâlnit atât în context liturgic creștin, cât și în gospodăriile nobiliare la mesele festive; aceste vase structurale erau realizate adesea în forme zoomorfe (lei, grifoni) sau antropomorfe (cavaler).
• arămare — Acțiunea de a arăma și rezultatul ei; procesul tehnologic sau meșteșugăresc de acoperire, placare ori suflare a unui obiect cu un strat subțire de aramă (cupru) pentru protecție sau ornamentare. În sens figurat, reprezintă dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune de către frunze, fructe sau pielea expusă la soare.
• arămat — Acoperit, placat sau suflat cu un strat protector de aramă (cupru); care a dobândit culoarea, reflexele sau aspectul acestui metal în urma expunerii la intemperii, soare ori căldură. Ca adjectiv provenit din participiu, termenul este utilizat atât în contexte meșteșugărești tradiționale, cât și în metafore literare legate de natură.
• arămi — A da o nuanță roșiatică-brună, strălucitoare, specifică aramei; a căpăta reflexe de cupru sub acțiunea soarelui, a toamnei sau a focului. În sens tehnic, verbul reprezintă acoperirea unui obiect cu un strat fin de cupru, în timp ce în limbajul literar este folosit pentru a descrie transformarea cromatică a naturii în sezonul autumnal sau bronzarea pielii.
• arămire — Acțiunea de a (se) arămi și rezultatul ei; dobândirea unei nuanțe roșiatice-brune cu reflexe metalice de către frunziș, fructe sau pielea expusă la soare. În sens tehnic meșteșugăresc, reprezintă procesul de acoperire a unui obiect din alt metal cu un strat protector de cupru (arămare).
• arămit — Acoperit cu un strat protector sau decorativ de aramă (cupru); care a dobândit o nuanță roșiatică-brună cu reflexe metalice calde sub influența soarelui, a focului sau a climatului autumnal. Ca adjectiv provenit din participiu, termenul este intens utilizat în poezia romantică și simbolistă pentru a evoca melancolia și transformările naturii.
• argar — Termen de referință ce desemnează cultura epocii bronzului 'El Argar' din sud-estul Peninsulei Iberice (aprox. 2200–1550 î.Hr.), caracterizată printr-o stratificare socială timpurie complexă, așezări fortificate pe coline muntoase, tehnologii avansate de metalurgie a argintului și bronzului, precum și rituri funerare specifice în ciste sau urne îngropate sub podeaua locuințelor.
• asmata — Termen tehnic arheologic care desemnează o groapă ritualică sau o incintă funerară de mici dimensiuni, specifică anumitor culturi neolitice și din epoca bronzului, utilizată pentru depunerea ofrandelor, a resturilor de cenușă sacră sau a obiectelor de cult destinate divinităților chtoniene în timpul ceremoniilor religioase comunitare.