#celți

• allobrog — Persoană care făcea parte din tribul allobrogilor, un popor celtic războinic din Galia antică, stabilit între fluviul Ron, râul Isère și Alpi (în regiunile istorice Savoia și Dauphiné de astăzi). Ca adjectiv, termenul se referă la cultura, teritoriul, limba sau artefactele specifice acestui popor, cunoscut în istoria Romei pentru rezistența inițială și implicarea ulterioară în deconspirarea conjurației lui Catilina.
• allobrogă — Forma de feminin pentru substantivul și adjectivul 'allobrog'; femeie care aparținea tribului celtic al allobrogilor sau, cu valoare adjectivală, orice element de natură structurală, culturală ori arheologică (cum ar fi o așezare, o monedă sau o sabie) aparținând sau fiind specifică acestui popor antic din Galia Narbonensis.
• alobrog — Persoană care făcea parte dintr-un vechi trib celtic de războinici care locuia în Galia narbonenză, într-o regiune muntoasă cuprinsă între fluviul Ron și lacul Leman; ca adjectiv, se referă la elementele etnice, culturale sau teritoriale specifice acestui popor antic cucerit de romani în secolul al II-lea î.Hr.
• alobrogă — Forma de feminin pentru alobrog; femeie care făcea parte din neamul celt al alobrogilor sau, ca adjectiv, orice realitate de natură structurală, culturală ori lingvistică asociată acestui grup tribal din Galia antică.
• amoricani — Denumire istorică colectivă ce desemnează triburile celtice antice care populau Armorica, o regiune geografică de coastă din NV Galiei situată între fluviile Sena și Loara (corespunzătoare Bretaniei actuale). Această confederație de populații autohtone s-a opus cu dârzenie expansiunii legiunilor romane conduse de Iuliu Cezar în timpul războaielor galice.
• Anam — Prenume masculin de origine arabă sau celtică, având semnificații profunde în funcție de filiera etimologică. În contextul culturii islamice, derivă dintr-un radical semitic ce semnifică 'creația lui Dumnezeu' sau 'toate ființele vii', fiind menționat în textele sacre pentru a sublinia totalitatea umanității și a naturii. În filiera celtică (irlandeză veche), termenul funcționează ca substantiv abstract însemnând 'suflet' sau 'viață', reprezentând un concept spiritual central în studiile mitologice comparative.
• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• Anglesey — Insulă de mari dimensiuni situată pe coasta de nord-vest a Țării Galilor, în Marea Irlandei, constituind un comitat insular administrativ binedefinit din Regatul Unit. Separată de regiunea galeză continentală prin strâmtoarea Menai, această entitate geografică și istorică, cunoscută în limba galeză ca Ynys Môn, adăpostește situri arheologice preistorice remarcabile, monumente megalitice și a fost un centru spiritual și religios major al druizilor în timpul antichității celtice.
• arduina — Variantă grafică sau nume propriu mitologic ce desemnează pe Arduinna, divinitatea celtică protectoare a pădurilor, a vânătorii și a naturii sălbatice din regiunea muntoasă a Ardenilor. Din punct de vedere structural și iconografic, era reprezentată în antichitate ca o tânără războinică înarmată cu arc, adesea călărind un mistreț sacru, fiind asimilată ulterior în panteonul galo-roman cu zeița Diana.
• arimor — Membru al unui trib antic sau locuitor al regiunii istorice Armorica (Bretania de astăzi, Franța); termenul este utilizat în lucrările istorice și arheologice românești pentru a descrie populațiile celte care ocupau zonele de coastă din nord-vestul Galiei în perioada cuceririi romane; ca adjectiv, se referă la elementele culturale, lingvistice sau geografice specifice acelei regiuni.
• Armorica — Denumire istorică și geografică antică folosită în perioada galo-romană pentru a desemna regiunea de coastă a Galiei cuprinsă între fluviile Loara și Sena, teritoriu care include în mod direct peninsula Bretania de astăzi. Numele provine din limba galică și înseamnă „locul de lângă mare”, fiind o zonă de o importanță strategică majoră în antichitate datorită triburilor celtice maritime care o populau și a rezistenței lor în fața expansiunii Imperiului Roman.
• armorican — Care aparține regiunii antice Armorica sau populațiilor celtice care o locuiau; specific locuitorilor de pe coasta antică a Galiei (Bretania de astăzi). Ca substantiv, desemnează o persoană originară din această zonă maritimă istorică, iar în geologie, termenul descrie mișcările tectonice ori structurile muntoase formate în timpul orogenezei hercinice din paleozoic, vizibile puternic în Masivul Armorican.
• Arthur — Nume propriu de origine celtică, larg răspândit la nivel internațional, având o conotație istorică și mitologică legată de legendarul Rege Arthur al Marii Britanii, conducătorul Cavalerilor Mesei Rotunde din ciclul arthurian. Etimologia sa este asociată structural cu termenul celtic pentru 'urs' (artos), simbolizând forța, curajul și suveranitatea. În istoria modernă și cultură, numele este purtat de numeroase personalități proeminente, precum scriitorul Arthur Conan Doyle sau filosoful Arthur Schopenhauer.
• Artio — Zeiță din mitologia celtică, protectoare a urșilor, a naturii sălbatice și a fertilității, venerată în antichitate în special în regiunea Elveției de astăzi. În structura iconografică și istorică, reprezentările sale plastice o înfățișează adesea alături de un urs mare, simbolizând forța regeneratoare a pădurii și abundența naturii.
• Artur — Prenume masculin de origine celtică, larg răspândit în spațiul european, asociat din punct de vedere istoric și literar cu figura legendară a Regelui Arthur al Marii Britanii și a Cavalerilor Mesei Rotunde. Etimologia numelui este strâns legată de rădăcina celtică 'artos' (urs), simbolizând forța, curajul și statutul de războinic conducător, fiind preluat în limba română prin filieră occidentală.
• asturcon — Rasă străveche de cai de talie mică (ponei), originară din regiunea Asturias (nordul Spaniei), cunoscută încă din antichitate pentru rezistența fizică deosebită, agilitatea pe terenuri muntoase accidentate și mersul său caracteristic, foarte lin (amblatul). Acești cai erau folosiți istoric de celți și romani ca animale de tracțiune ușoară, cavalerie sau pentru activități miniere datorită staturii lor robuste și adaptabilității la climă aspră.
• asturică — Formă feminină a adjectivului asturic (variantă rară pentru asturian), însemnând care aparține sau se referă la tribul antic al asturilor ori la teritoriul lor din nordul Peninsulei Iberice. Ca substantiv feminin, în context lingvistic istoric, poate descrie varietatea idiomului vorbit în regiune sau o sabie de tip celtic utilizată de războinicii din antichitate.
• Asturii — Populație antică de origine celto-iberică sau indoeuropeană care locuia în regiunea muntoasă din nord-vestul Peninsulei Iberice (teritoriul actual al comunității Asturias și al provinciilor învecinate din Spania). Aceștia erau organizați în triburi independente, fiind recunoscuți de istoricii romani (precum Strabon și Pliniu cel Bătrân) pentru spiritul lor războinic, rezistența dârză în fața legiunilor conduse de Augustus și abilitățile lor de mineri și călăreți.
• aul — Nume propriu sau element de toponimie de origine celtică întâlnit în studiul limbilor vechi, însemnând 'vechi' sau 'bătrân'. În istoria medievală și geografie, poate face referire la o variantă grafică veche pentru diverse așezări sau fortificații europene (cum ar fi Aulne). De asemenea, în jargonul computerizat sau baze de date textuale brute, poate apărea ca o trunchiere accidentală a substantivului 'aulă'.