#circulatie

• abc — Acronim medical fundamental utilizat în protocoalele de resuscitare cardiopulmonară (RCP) și prim ajutor, reprezentând pașii prioritari de evaluare și intervenție: A (Airway - Căi respiratorii permeabile), B (Breathing - Respirație spontană) și C (Circulation - Circulație sanguină / puls). Ghidurile recente pot prioritiza ordinea CAB în stopul cardiac, însă ABC rămâne standardul pentru evaluarea primară a traumei.
• absorbție — Procesul fizic sau chimic prin care o substanță pătrunde în masa altui corp; în toxicologie clinică și farmacocinetică, reprezintă pătrunderea unui toxic sau medicament în circulația sanguină prin membranele biologice.
• acrocianoză — Afecțiune circulatorie periferică cronică și nedureroasă, caracterizată prin colorarea albăstruie sau lividă a extremităților corpului (mâini, degete, picioare), însoțită de transpirație rece și hipotermie locală. În context clinic, această disfuncție structurală este cauzată de spasmul arteriolelor mici combinat cu dilatarea compensatorie a venulelor capilare, fiind accentuată de expunerea la temperaturi scăzute sau de stres emoțional.
• aeroembolie — Afecțiune gravă caracterizată prin pătrunderea și blocarea unor bule de aer sau de alt gaz în interiorul sistemului circulator sangvin, determinând obstrucția vaselor de sânge (ischemie) în țesuturi vitale. Acest fenomen clinic apare adesea în timpul procedurilor chirurgicale invazive, al traumatismelor severe sau în cazul decompresiei rapide la scafandri ori piloți.
• amorțeală — Stare patologică sau fiziologică tranzitorie caracterizată prin pierderea parțială ori totală a sensibilității tactile și a capacității de mișcare voluntară într-o anumită regiune a corpului, asociată adesea cu senzații de furnicături sau înțepături. Acest fenomen rezonează cu parestezia și apare din cauza comprimării mecanice a nervilor periferici, a circulației deficitare a sângelui sau ca simptom al unor afecțiuni neurologice.
• amorti — Variantă fonetică veche, regională sau împrumut galic (din francezul amortir) pentru verbul 'a amorți'; a pierde temporar sau a face să piardă sensibilitatea tactilă și capacitatea de mișcare a unui membru din cauza frigului, a unei poziții vicioase ori a unei tulburări circulatorii. În texte vechi, poate însemna și a diminua, a atenua sau a stinge forța unui impact ori a unei datorii financiare.
• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amorțitură — Formă populară, arhaică sau regională care desemnează starea de amorțeală, rezultatul procesului de amorțire sau o porțiune corporală temporar nesimțitoare. În graiurile locale, cuvântul descrie senzația fizică neplăcută de furnicare sau înțepătură ce apare în membre în urma reluării circulației sângelui.
• angiocheiloscop — Dispozitiv optic sau aparat medical specializat utilizat în stomatologie, dermatologie și microcirculație pentru examinarea directă, mărită și structurală a vaselor capilare de la nivelul buzelor. Acest instrument de nișă integrează sisteme avansate de iluminare rece și lentile microscopice, permițând clinicienilor să analizeze debitul circulator, modificările peretelui vascular și arhitectura capilară în diverse patologii sistemice.
• angiocheiloscopie — Metodă neinvazivă de investigație clinică ce constă în examinarea microscopică și înregistrarea structurală a rețelei de vase capilare de la nivelul buzelor. Această procedură de specialitate permite medicilor să analizeze în timp real viteza fluxului sanguin microvascular, diametrul lumenului și eventualele deformări arhitecturale vasculare asociate cu patologii sistemice precum sclerodermia, vasculitele sau diabetul zaharat.
• angiomicrocinematografie — Metodă ultraspecializată de investigație medicală ce constă în înregistrarea cinematografică sau video de mare viteză, prin intermediul microscopului, a circulației sângelui în vasele capilare și arteriole. Acest proces structural permite analizarea binedefinită a dinamicii fluxului microvascular, a deformabilității hematiilor și a interacțiunii leucocitare cu endoteliul în diverse modele experimentale sau patologii clinice sistemice.
• angiotrofonevroză — Stare patologică structurală complexă din grupa acroanalteziilor și tulburărilor vasomotorii periferice, caracterizată prin asocierea binedefinită a unor spasme sau vasodilații cronice ale vaselor mici de sânge cu modificări trofice severe ale țesuturilor inervate. Acest proces, determinat de o excitabilitate anormală sau o degenerare funcțională a sistemului nervos neurovegetativ, se manifestă clinic prin episoade dureroase paroxistice, ulcerații cutanate, edeme circumscrise și modificări accentuate ale coloritului pielii extremităților, cum se observă în boala Raynaud sau în acrocianoză.
• arteriolă — Vas sangvin de dimensiuni microscopice, cu un diametru sub 100 de micrometri, situat structural între capetele terminale ale arterelor mari și rețeaua de capilare. Datorită stratului muscular neted bine dezvoltat din peretele lor, arteriolele acționează ca principalele vase de rezistență ale sistemului circulator, având rolul fundamental de a regla tensiunea arterială și distribuția regională a fluxului sangvin prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• arteriolar — Care aparține arteriolelor, se referă la arteriole ori se produce la nivelul acestor vase sanguine microscopice care fac legătura structurală între artere și rețeaua de capilare; descrie elemente microvasculare implicate direct în reglarea rezistenței periferice totale și a presiunii arteriale sistemice prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• arteriolit — Formațiune calcaroasă sau calcul microscopic localizat parazitar în peretele ori în lumenul unei arteriole, apărut în urma calcificării unui tromb organizat sau prin degenerarea minerală a tunicii elastice. Acest fenomen structural rigidizează vasul și blochează parțial microcirculația locală, fiind asociat cu tulburări vasculare metabolice sau cu procese degenerative severe de îmbătrânire celulară.
• automasaj — Tehnică terapeutică sau de relaxare care constă în aplicarea manuală, de către o persoană asupra propriului corp, a unor manevre specifice de masaj (frecare, frământare, presiune, tapotament). Utilizat frecvent în recuperarea medicală sportivă, managementul stresului și reflexoterapie, acest procedeu de autoîngrijire ajută la stimularea circulației sanguine locale, detensionarea musculară, reducerea durerilor provocate de contracturi și accelerarea drenajului limfatic fără asistența unui maseur profesionist.
• autotrafic — Totalitatea fluxurilor de autovehicule, camioane și alte mijloace de transport rutier motorizat care circulă pe o anumită rețea de drumuri sau autostrăzi; circulație rutieră automatizată sau monitorizată. În sens tehnic, conceptul este utilizat în ingineria traficului pentru analiza densității rutiere, optimizarea semaforizării și gestionarea rețelelor de tranzit urban de mare viteză.