#ciuperci

• ască — Celulă reproducătoare caracteristică ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), în formă de sac, de tub sau de măciucă, în interiorul căreia se formează, în urma unui proces sexual, sporii endogeni numiți ascospori (de regulă în număr de opt). Această structură microscopică joacă un rol esențial în clasificarea taxonomică a fungilor și în răspândirea lor biologică.
• asci — Forma de plural a substantivului 'ască'; celule microscopice reproducătoare specifice ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), având aspectul unor saci sau tuburi alungite. În interiorul acestor structuri celulare, în urma procesului de meioză urmat de mitoză, se formează ascosporii (de regulă opt), asiguri pentru diseminarea și perpetuarea speciei în mediul înconjurător.
• ascifer — Care poartă asce, caracterizat prin prezența celulelor în formă de sac numite asce, în interiorul cărora se formează sporii (ascosporii); specific ciupercilor ascomicete sau structurilor reproducătoare ale acestora. În sens larg anatomic, termenul descrie orice țesut, strat structural sau organ vegetal care susține, adăpostește ori produce pungi microscopice cu spori.
• ascocarp — Corp de fructificare caracteristic ciupercilor din încrengătura Ascomycota, în interiorul căruia se formează ascele cu ascospori. Această structură reproductivă prezintă forme variate (cleistotecu, peritecu, apotecu) și joacă un rol esențial în ciclul de viață al ciupercii, asigurând protecția și diseminarea eficientă a sporilor în mediul înconjurător.
• ascochitoză — Boală infecțioasă a plantelor (în special a leguminoaselor precum mazărea, fasolea sau lintea), provocată de ciuperci parazite din genul Ascochyta; se manifestă structural prin apariția unor pete brune, circulare sau neregulate, adâncite pe frunze, tulpini și păstăi, ducând la uscarea țesuturilor și la pierderi mari de recoltă.
• ascofor — Care poartă asce; organ, filament sau structură anatomică a unei ciuperci pe care se dezvoltă ori se sprijină ascele (săculeții microscopici cu spori). În sens substantival, reprezintă aparatul structural sau porțiunea fertilă din corpul fructifer al ascomicetelor responsabilă de susținerea celulelor reproducătoare spore-bearing.
• ascogenie — Proces biologic de formare și dezvoltare a ascelor la ciupercile din clasa Ascomycetes, ce urmează fazei de plasmogamie. Acest stadiu ontogenetic implică creșterea hifelor ascogene dicariotice din ascogon, culminând cu fuziunea nucleilor (cariogamie) și diviziunile celulare meiotice ce duc la apariția sporilor sexuali.
• ascogon — Organul reproducător feminin (gamentangiu) pluricelular sau unicelular, specific ciupercilor ascomicete, care primește nucleii masculini de la anteridie în timpul procesului de plasmogamie. Din acest segment celular fertilizat iau naștere ulterior hifele ascogene ce vor purta ascele cu spori.
• ascomicetă — Ciupercă saprofită sau parazită din încrengătura Ascomycota, caracterizată structural prin prezența ascelor, organe în formă de sac în interiorul cărora se dezvoltă sporii de reproducere sexuală (ascospori). Reprezintă cel mai mare grup de fungi, incluzând specii cu o importanță ecologică și economică uriașă, de la drojdii microscopice folosite în fermentație, până la ciuperci comestibile de lux, cum sunt trufele și zburătoarele (zbârciogii).
• ascospor — Spor microscopic cu funcție de reproducere sexuată, format în interiorul unei celule speciale în formă de sac numită ască, caracteristic ciupercilor din încrengătura Ascomycota. Acest element structural rezultă dintr-un proces secuțial de diviziune celulară (meioză urmată de mitoză), fiind eliberat în mediu la maturitate pentru a germina și a forma un nou miceliu.
• ascostromă — Corp fructifer complex sau stromă modificată structural în interiorul căreia se formează loje (loculi) ce adăpostesc ascele cu spori, caracteristic ciupercilor ascomicete din clasa Dothideomycetes (sau ascomiceți bitunicați). Spre deosebire de alte ascomate, acest înveliș protector nu are pereți proprii asociați direct ascelor, ci se dezvoltă direct ca o cavitate în țesutul stromatic preexistent.
• aspergilale — Ordin de ciuperci ascomicete (Aspergillales sau Eurotiales) care grupează specii de mucegaiuri microscopice saprofite sau parazite, caracterizate prin filamente ramificate și reproducere asexuată prin conidii dispuse în capete radiale; au o importanță economică și medicală colosală, incluzând genuri de la care se extrag antibiotice sau care produc micotoxine periculoase.
• autoic — Despre organisme parazitare (în special ciuperci din ordinul Uredinales) care își desfășoară și își finalizează întregul ciclu vital și evolutiv pe o singură plantă gazdă, fără a avea nevoie de o gazdă intermediară pentru reproducere; de asemenea, se referă la plantele care prezintă atât organele sau fructificațiile mascule, cât și pe cele femele pe același individ. Acest tip de adaptare ecologică și biologică asigură o stabilitate reproductivă ridicată în cadrul aceluiași microecosistem, scăzând dependența speciei de factorii externi migratori.