#coca

• aloat — Variantă fonetică veche, arhaică și regională a substantivului 'aluat'; pastă omogenă și maleabilă obținută prin frământarea făinii de cereale cu apă, sare, grăsimi sau agenți de fermentare (drojdie, maia), din care se coc pâinea, plăcintele sau diverse produse de patiserie. În aromână și în unele graiuri istorice românești, termenul păstrează forma originală din latina populară și indică materia primă brută pregătită pentru dospire.
• aluat — Pastă omogenă, densă și elastică, obținută prin frământarea făinii (de grâu, secară etc.) cu apă sau lapte, la care se adaugă adesea drojdie, sare, grăsimi, ouă sau zahăr, utilizată ca bază pentru prepararea pâinii, a cozonacilor, a prăjiturilor și a altor produse de panificație.
• aluațel — Formă diminutivală mai puțin frecventă pentru 'aluat', utilizată uneori în jargonul culinar regional sau în mediul casnic pentru a desemna o bucată mică de aluat sau o cocă pregătită pentru produse de patiserie fine.
• ascocarp — Corp de fructificare caracteristic ciupercilor din încrengătura Ascomycota, în interiorul căruia se formează ascele cu ascospori. Această structură reproductivă prezintă forme variate (cleistotecu, peritecu, apotecu) și joacă un rol esențial în ciclul de viață al ciupercii, asigurând protecția și diseminarea eficientă a sporilor în mediul înconjurător.
• aulacocarp — Care are fructe marcate de brazde adânci, șanțuri proeminente, striații liniare sau caneluri paralele vizibile pe suprafața exterioară a pericarpului. Este un epitet specific utilizat rar în taxonomia botanică pentru a diferenția speciile ale căror structuri de reproducere prezintă acest profil geometric particular.
• autoportant — Care își susține propria greutate și sarcinile structurale fără a avea nevoie de elemente de sprijin suplimentare, stâlpi independenți sau grinzi de susținere exterioare; structură arhitecturală, caroserie (șasiu integrat) sau panou conceput astfel încât rezistența mecanică să fie distribuită uniform pe întreaga sa suprafață exterioară. În industria auto, descrie caroseria monococă ce preia toate solicitările dinamice ale vehiculului.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.