#colibă
- adăposteală — Termen popular, regional sau familiar utilizat ca variantă pentru 'adăpost', 'refugiu' sau 'găzduire'; loc ferit sau acțiune de a sta la adăpost de ploaie, frig ori primejdii. De asemenea, poate desemna o construcție rudimentară, o colibă ori un paravan improvizat care oferă o protecție de moment în fața intemperiilor.
- adăpostitură — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adăpost' sau 'adăpostire'; construcție rudimentară, colibă, peșteră amenajată ori paravan structural ridicat temporar pentru a pune la adăpost mărfuri, unelte, recolte sau animale în timpul intemperiilor.
- adăpostură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăpost' sau 'adăpostire'; loc ferit de intemperii, construcție rudimentară ori amenajare de moment concepută pentru a proteja bunuri, animale ori persoane în fața pericolelor sau a vremii nefavorabile.
- așezălaș — Formă diminutivală, regională sau arhaică ce desemnează o așezare de dimensiuni reduse, un mic adăpost, o colibă, o locuință modestă ori un loc temporar de odihnă amenajat la țară sau în zone montane. Acest termen structural surprinde o notă de simplitate rurală, fiind utilizat în graiurile locale pentru a descrie un spațiu de refugiu discret în mijlocul naturii.
- babarcă — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale din sudul sau vestul spațiului românesc pentru a desemna o colibă improvizată, un adăpost rudimentar acoperit cu stuf ori crengi, sau o anexă gospodărească strâmtă și dărăpănată. Prin extensie semantică populară sau peiorativă, cuvântul poate face referire la o ambarcațiune veche și degradată de dimensiuni mici ori la o haină veche, ruptă și lipsită de formă.
- bădugă — Termen popular folosit în unele regiuni pentru a desemna o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, goală pe interior sau noduroasă, cum ar fi cucuta sau tulpina uscată a unor umbelifere; ciulin. Într-un sens secundar gospodăresc, termenul indică o colibă improvizată, strâmtă și dărăpănată, făcută din crengi sau stuf, folosită ca adăpost temporar.
- bahaș — Termen regional rar, utilizat în unele graiuri rurale pentru a descrie un adăpost improvizat, o colibă mică din crengi și paie folosită de păstori sau paznicii de vii, ori o cutie veche din lemn destinată depozitării uneltelor uzate; de asemenea, poate fi o variantă fonetică alterată a unor termeni de argou regionali. La nivel contextual, cuvântul evocă o structură simplă, rudimentară sau de calitate slabă.