#conifere

• abie — Variantă regională arhaică folosită în trecut în anumite zone ale Carpaților pentru a denumi bradul (Abies alba) sau rășina pură extrasă din scoarța coniferelor. În medicina populară românească, unguentele preparate pe bază de 'abie' (grăsime amestecată cu rășină și ceară de albine) erau folosite empiric de vindecătorii din sate ca cicatrizante puternice pentru rănile deschise ale bunicilor sau ca balsamuri pectorale împotriva lingoarei și aprinderii de plămâni.
• abieluța — Denumire populară arhaică și diminutivală utilizată regional în comunitățile montane pentru a desemna o specie mică sau un lăstar tineresc de brad (Abies alba), ori o infuzie medicinală slabă preparată din ace acești lăstari. În medicina empirică din sate, extractul de abieluța era administrat sub formă de sirop sau ceai tonic pentru calmarea tusei convulsive la copii, ameliorarea bronșitelor acute și stimularea poftei de mâncare în stările de convalescență.
• abientin — Termen tehnic de specialitate care desemnează un compus organic, un derivat acid sau o substanță rășinoasă extrasă ori izolată din structurile celulare ale coniferelor, în special din genul Abies (brad). În chimia farmaceutică și farmacognozie, proprietățile abientine sunt analizate datorită potențialului lor antiseptic, antiinflamator și expectorant, acizii din această clasă servind ca precursori în sinteza unguentelor dermatologice și a preparatelor inhalatorii pulmonare.
• abietacee — Denumire arhaică sau veche clasificare sistematică utilizată în trecut în literatura medicală și farmaceutică românească pentru a desemna familia coniferelor (în prezent Pinaceae). În tratatele vechi de botanică medicală, termenul grupa arbori rășinoși precum bradul sau molidul, recunoscuți pentru proprietățile lor balsamice, antiseptice ale căilor respiratorii și expectorante, fiind intens utilizați în prepararea siropurilor medicinale populare și a unguentelor antireumatice.
• abietinee — Denumire științifică veche atribuită unei subfamilii sau familii de plante gimnosperme (conifere), ce cuprindea genuri precum Abies (bradul) și Picea (molidul). În tratatele vechi de botanică medicală, abietineele reprezentau o sursă majoră de principii active volatile (uleiuri esențiale, terebentină, acizi rășinici) folosite intens în balneologia terapeutică, în tratamentul afecțiunilor pulmonare cronice și în distilarea remediilor antiscorbutice.
• Agathis — Un gen de arbori coniferi sempervirescenți de mari dimensiuni din familia Araucariaceae, răspândiți în emisfera sudică, în special în regiunile tropicale și subtropicale din Asia de Sud-Est și Oceania. Acești arbori se remarcă prin trunchiuri masive, cilindrice, scoarță netedă și frunze neobișnuit de late pentru niște conifere, având o importanță ecologică majoră și fiind recunoscuți pentru producția de rășini naturale de înaltă calitate și lemn rezistent.
• Agathis alba — O specie specifică de arbori coniferi de talie mare din genul Agathis, sinonimă parțial cu Agathis dammara, cunoscută popular sub numele de kauri indonezian sau arborele de copal alb. Este renumită din punct de vedere economic pentru producția masivă de rășină comercială numită copal de Manila, extrasă prin incizii în scoarță, și pentru lemnul său alb-gălbui, extrem de căutat în tâmplăria de lux și construcțiile navale ușoare.
• anemofil — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare se bazează structural pe acțiunea vântului, cel din urmă transportând granulele de polen de la antere la stigmatul florilor feminine. Organismele anemofile prezintă adaptări anatomice precise, cum ar fi lipsa petalelor viu colorate, absența nectarului, stamine lungi, pendulante și granule de polen extrem de ușoare, netede și produse în cantități mari.
• anemofilă — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemofil'; despre o plantă, floare sau specie vegetală a cărei fertilizare depinde structural de transportul granulelor de polen prin intermediul vântului. În fitocenologie, definește specii (precum gramineele sau coniferele) care prezintă adaptări anatomice reproductive adaptate pentru captarea polenului din curenții de aer.
• anemofilie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și sub numele de anemogamie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la cel feminin. Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri.
• anemogamie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și ca anemofilie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin (antere) la cel feminin (stigmat). Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante, cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri coniferi.