#conjunctiv prezent

• adulmec — Forma de persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent pentru verbul tranzitiv și intranzitiv 'a adulmeca'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui, a scruta ori a investiga o situație ascunsă, un pericol sau o oportunitate pe baza flerului și a unor indicii subtile.
• adurmec — O formă regională rară sau variantă fonetică alterată rurală pentru persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent a verbului tranzitiv a adulmeca. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui ori a scruta o situație ascunsă prin intermediul flerului, fiind o formă influențată acustic de radicalul verbului a adormi în anumite graiuri vestice.
• alature — Formă verbală atestată în graiurile regionale sau în uzul arhaic pentru modurile conjunctiv prezent (să alature) ori imperativ, sau o variantă grafică veche a verbului 'a alătura'; acțiunea de a pune un obiect sau o persoană lângă alta, de a asocia, de a alinia ori de a anexa elemente într-un ansamblu structural comun. În limba literară modernă, această formă a fost standardizată sub aspectul radicalului 'alăture' (el/ei să alăture).
• alunească — Formă de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a aluneca'; exprimă o dorință, o posibilitate sau o acțiune ipotetică de pierdere a echilibrului sau de deplasare fluidă. Rar, funcționează ca adjectiv feminin ce descrie o nuanță aromatică sau o caracteristică legată de alune.
• anine — Formă flexionară de persoana a III-a singular a conjunctivului prezent pentru verbul 'a anina'; reprezintă acțiunea dorită, ipotetică sau imperativă prin care un subiect agață, fixează sau suspendează un obiect de un suport înalt. De asemenea, poate apărea istoric sau regional ca o variantă de plural neortodoxă sau arhaică pentru substantivul anin (arbori), deși forma standard este 'anini'.
• ardească — Forma de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a arde'; exprimă dorința, posibilitatea, necesitatea sau imperativul ca un obiect structural, un material sau o entitate să sufere un proces de combustie ori oxidare termică. În sens figurat și literar, este utilizat frecvent în formule de blestem popular, urări arhaice sau expresii dinamice ce denotă o pasiune intensă, o suferință interioară profundă ori o mistuire spirituală.
• arește — Formă regională, arhaică sau de tranziție fonetică utilizată în anumite graiuri rurale pentru persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent al verbului 'a aresta' (să arește în loc de să aresteze); exprimă dorința, ordinul, posibilitatea sau necesitatea ca autoritățile, potera ori străjerii să priveze de libertate un suspect în mod legal. În sens structural-juridic istoric, forma apare în vechile zapise și condici de judecată pentru a ordona reținerea imediată a unui împricinat.
• arghesi — Variantă fonetică veche, formă coruptă întâlnită în manuscrisele medievale sau formă conjunctivă pentru verbul 'a argăsi' (să arghesi, în loc de să argăsească); acțiunea de a tăbăci sau de a prelucra chimic și organic pieile brute pentru a le transforma în material flexibil. În sens structural-lingvistic, reflectă alternanțele fonetice timpurii din graiurile populare românești influențate de lexicul tehnic bizantin.