#curent

• autoinductanță — Mărime fizică scalară ce caracterizează proprietatea unui circuit electric de a produce un flux magnetic propriu atunci când este străbătut de un curent electric variabil; inductanță proprie. Numeric, este egală cu raportul dintre fluxul magnetic total care străbate suprafața delimitată de circuit și intensitatea curentului ce produce acest flux, unitatea de măsură în Sistemul Internațional fiind henry (H).
• autoinducție — Fenomen electromagnetic care constă în producerea unei tensiuni electromotoare induse într-un circuit electric datorită variației intensității curentului electric care străbate acel circuit; inducție proprie. Conform legii lui Lenz, curentul de autoinducție rezultat are un sens care se opune variației curentului principal, manifestându-se ca o inerție electromagnetică la stabilirea sau întreruperea circuitelor.
• autopotamic — Care aparține sau este specific apelor curgătoare (râuri, fluvii) și care se dezvoltă, se deplasează sau își completează ciclul biologic în mod autonom în limitele acestui ecosistem potamic, fără a depinde de lacuri glaciare sau de zonele marine de vărsare. În ecologia fluvială, descrie organismele bentice, planctonice sau speciile de pești care prezintă adaptări structurale unice adaptate curentului continuu și chimismului specific al unui anumit curs de apă.
• autotransformator — Tip special de transformator electric care posedă o singură înfășurare pe un miez magnetic comun, aceasta servind structural atât ca înfășurare primară, cât și secundară prin intermediul unor prize intermediare. Acest dispozitiv electrotehnic este utilizat pentru modificarea treptată sau fixă a tensiunii electrice alternative, oferind un randament ridicat, dimensiuni reduse și economie de materiale comparativ cu transformatoarele clasice cu două înfășurări izolate galvanic.
• avangardism — Termen generic care desemnează totalitatea mișcărilor artistice, literare și sociale radicale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (cum ar fi dadaismul, suprarealismul, futurismul, constructivismul). Avangardismul se caracterizează prin spiritul de revoltă antiacademic, negarea absolută a tradiției, utilizarea experimentului formal excentric și dorința de a fuziona arta cu viața cotidiană prin gesturi adesea provocatoare.
• avangardist — Artist, scriitor, teoretician sau activist care aparține avangardei ori care susține și aplică principiile radicale, experimentale și nonconformiste ale acesteia. Ca adjectiv, termenul descrie o operă de artă, o idee, o tehnică sau o atitudine care sparge tiparele tradiționale, fiind caracterizată prin noutate absolută, îndrăzneală formală, spirit rebel și refuzul normelor academice clasice.
• bacovianism — Curent, formulă estetică, doctrină literară sau manieră stilistică bazată pe opera și viziunea poetică a lui George Bacovia. În istoria literaturii române, termenul desemnează atât originalitatea absolută a universului său tematic, cât și tendința unor poeți epigoni sau posteriori de a imita structural atmosfera de plumb, stările de nevroză, claustrarea și cromatica deprimantă specifice operei bacoviene.