#cuțit
- ascuțitor — Muncitor calificat care se ocupă cu ascuțirea uneltelor, lamelor sau instrumentelor de tăiat în cadrul unui atelier; ca substantiv neutru, reprezintă un dispozitiv manual, mecanic sau electric utilizat pentru subțierea și finisarea vârfului creioanelor ori pentru rectificarea tăișului cuțitelor și altor piese metalice.
- ascuțitorie — Atelier sau spațiu tehnic special amenajat în care se desfășoară activitatea de ascuțire, șlefuire și recondiționare a instrumentelor, uneltelor, lamelor sau sculelor industriale de tăiat.
- ascuțitunghic — Care are toate unghiurile ascuțite, adică cu măsura strict mai mică de 90 de grade (sau pi/2 radiani); termen utilizat structural în geometrie pentru a clasifica triunghiurile în funcție de mărimea unghiurilor lor interne. Un astfel de model matematic implică proprietatea ca ortocentrul figurii să se afle întotdeauna în interiorul perimetrului acesteia.
- ascuțitură — Termen popular sau regional folosit uneori pentru a desemna un loc ascuțit, o proeminență muntoasă tăioasă sau rezultatul procesului de ascuțire a unei unelte. În sens structural secundar, poate defini o mică așchie de lemn sau de metal rezultată în urma cioplirii ori finisării unui obiect.
- azagiu — Unealtă meșteșugărească tradițională formată dintr-un cuțit curbat sau un răzuitor metalic prevăzut cu dinți fine sau lamă ascuțită, utilizat în tăbăcărie și cojocărie pentru curățarea resturilor de carne, a grăsimii și netezirea dosului pieilor de animale. Provine istoric din limba turcă, acționând ca un element structural de bază în procesul manual de argăsire și condiționare a pieilor, garantând o textură suplă, flexibilă și un finisaj extrem de fin al materialului finit.