#dictionar cuvinte vechi
- alnic — Persoană sau comportament caracterizat prin viclenie, șiretenie, duplicitate ori tendința de a înșela; viclean sau pânditor. Acest termen livresc și regional, întâlnit în vechile manuscrise juridice și religioase din Transilvania și Crișana (secolele XVI-XVII), reflectă influențe lexicale maghiare vechi și este utilizat pentru a descrie o atitudine ipocrită sau o capcană morală.
- amintor — Variantă fonetică scurtată sau regională a termenului 'amintitor'; persoană care amintește sau dojenește pe cineva, aducându-i aminte de greșeli ori de promisiuni nesocotite. Ca adjectiv, descrie un lucru sau un cuvânt care poartă în sine puterea de a trezi o amintire.
- amistuire — Acțiunea de a amistui și rezultatul ei; procesul manual sau intenționat de tăinuire, ascundere, adăpostire ori mușamalizare structurală a unei fapte, a unui obiect sau a unei taine în cadrul comunității.
- anticat — Termen regional, învechit sau rar (întâlnit ca variantă pentru anticvat) utilizat pentru a descrie un obiect, un obicei, o lege sau un cuvânt care a ieșit din uzul curent, fiind perimat, desuet sau de modă veche. În sens structural filologic, indică starea elementelor lexicale sau a tradițiilor administrative specifice epocilor trecute, care nu mai corespund normelor și standardelor societății moderne.
- aschet — Formă arhaică, regională sau variantă veche de scriere pentru termenul 'ascet'; persoană care duce o viață izolată, plină de privațiuni și dedicată exclusiv practicilor spirituale ori religioase. Acest termen structural se regăsește în manuscrisele bisericești medievale sau în scrierile literare de epocă, reflectând o adaptare fonetică timpurie a etimonului grecesc în spațiul cultural românesc.
- asemna — A însemna, a nota sau a marca un obiect, un teritoriu ori o vită pentru recunoaștere; a lăsa un semn distinctiv. La forma reflexivă, înseamnă a se asemăna, a tinde spre o potrivire de formă sau comportament cu cineva, ori a se înscrie ca martor prin semnătură pe un act vechi.
- așijderele — Variantă populară, regională sau articulată a adverbului „așijderea”; de asemenea, tot așa, la fel. Întâlnită în graiurile din anumite comunități rurale sau în scrieri folclorice, această formă adaugă un sufix ori o finală vocalică specifică rostirii provinciale, păstrând neschimbată funcția structurală de coordonare sau comparare.