#emotii
- admirativ — Care exprimă admirație, respect, prețuire sau laudă; atitudine, privire, gest sau ton al vocii prin care se manifestă aprecierea calităților cuiva. În plan stilistic și gramatical, descrie un mod de exprimare sau un comportament comunicativ încărcat de conotații pozitive, menit să evidențieze valoarea excepțională a unui obiect ori a unei ființe.
- ah — Interjecție universală folosită în vorbirea curentă pentru a exprima o gamă largă și variată de stări emoționale și reacții spontane, cum ar fi durerea, regretul, admirația, surpriza, dezamăgirea, suspirul sau ușurarea. În funcție de intonație și context, aceasta poate accentua intensitatea sentimentului exprimat în propoziție.
- amorezare — Acțiunea de a se amoreza și rezultatul ei; procesul psihologic, emoțional și fiziologic prin care o persoană se îndrăgostește de cineva. Acest stadiu tranzitoriu este marcat de o descărcare masivă de neurotransmițători (cum ar fi dopamina și oxitocina), determinând o focalizare intensă și idealizată asupra obiectului afecțiunii.
- atrista — A provoca cuiva o stare de tristețe, amărăciune sau melancolie, distrugându-i buna dispoziție ori optimismul; (la forma reflexivă) a deveni trist, a se mâhni sau a se amărî din cauza unei vești negative, a unei dezamăgiri ori a unui eșec. Acest proces psihologic și structural afectează echilibrul emoțional al unui individ în raport cu factorii de stres din mediul înconjurător.
- autoemoționa — A-și provoca singur o stare de emoție profundă, sensibilitate sau agitație interioară prin intermediul propriilor gânduri, amintiri, scenarii imaginative ori reprezentări mentale, fără existența unui stimul afectiv declanșator direct în mediul exterior înconjurător.
- autoemoționare — Acțiunea de a se autoemoționa și rezultatul ei; proces psihic de generare autonomă a unei stări emotive prin autosugestie ori procese imaginative intense, manifestat adesea prin modificări ale ritmului cardiac și stări de hipersensibilitate.
- autoignorat — Care este trecut cu vederea sau neglijat de către propria persoană; retras de la propria atenție, dorințe sau drepturi fundamentale. Termenul descrie starea unui individ care s-a plasat intenționat sau inconștient pe ultimul loc în ierarhia priorităților sale existențiale, precum și trăsăturile sau talentele interioare pe care o persoană refuză să le recunoască și să le dezvolte.