#enerva
- agasa — A provoca o stare de iritare, enervare ușoară, plictis sau neliniște unei persoane prin acțiuni repetate, zgomote sâcâitoare ori comportamente nepotrivite; a indispune, a plictisi sau a scoate din răbdări. În sens structural, acțiunea verbului descrie declanșarea unui răspuns neurologic și psihic negativ în urma expunerii la stimuli externi redundanți sau neplăcuți.
- agasant — Care provoacă o stare de agasare, iritare, enervare sau plictis; extrem de supărător, sâcâitor ori sâcâitor prin repetiție sau insistență. În sens structural, termenul descrie calitatea unui stimul extern (zgomot, comportament, gest) de a perturba echilibrul emoțional ori atenția unei persoane, forțând un răspuns psihic de respingere.
- agasare — Acțiunea de a agasa și rezultatul ei; stare de iritare, enervare, sâcâială sau indispoziție psihică declanșată de un factor perturbator extern. Din punct de vedere structural, reprezintă un substantiv verbal de acțiune care exprimă procesul prin care o persoană este supusă în mod repetat unor stimuli negativi, conducând la pierderea răbdării ori a calmului.
- agasat — Care simte o stare de iritare, enervare, sâcâială sau plictis din cauza unui factor perturbator extern; indispus sau scos din răbdări de acțiunile ori prezența cuiva sau a ceva. Din punct de vedere structural, reprezintă participiul trecut al verbului 'a agasa', asimilat funcțional ca adjectiv calitativ pentru a descrie starea psiho-emoțională temporară a unui individ supus unor stimuli adverși redundanți.
- ambetant — Care plictisește, sâcăie, enervează sau indispune; plictisitor, sâcăitor, enervant sau supărător (din fr. embêtant). Reprezintă un împrumut livresc sau o formă de jargon utilizată în trecut în vorbirea cultă a burgheziei ori în scrierile parodice pentru a descrie o situație inoportună ori un individ extrem de obositor.
- ambetat — Care a fost plictisit, sâcăit, enervat sau indispus de cineva prin solicitări repetate, discuții monotone ori comportamente agasante (din fr. embêté / ambeta). În sens structural și lingvistic, descrie starea de iritare ușoară, oboseală psihică sau plictiseală profundă a unui individ pus într-o postură socială sâcâitoare în registrele de epocă.
- amiotrofic — Care se referă la amiotrofie sau provoacă o pierdere progresivă a masei musculare; caracterizat prin atrofia mușchilor scheletici din cauza denervării sau a unei boli neurodegenerative. Termenul este utilizat cel mai frecvent în patologia clinică pentru a descrie scleroza laterală amiotrofică, o afecțiune severă ce distruge selectiv neuronii motori, perturbând controlul mișcărilor voluntare.
- asteniere — Acțiunea de a asteyni sau a (se) asteniza și rezultatul ei; procesul fiziologic sau psihic prin care un organism este adus într-o stare de slăbiciune profundă, epuizare cronică sau pierdere a forței vitale, ca urmare a surmenajului, bolilor sau factorilor de mediu nefavorabili.
- asteniza — A aduce sau a ajunge în stare de astenie; a provoca slăbiciune fizică ori psihică, a epuiza, a extenua; la forma reflexivă, înseamnă a-și pierde forța vitală, vigoarea sau capacitatea de efort în urma oboselii cronice sau a bolilor.
- astenizare — Acțiunea de a asteniza și rezultatul ei; procesul medical, fiziologic sau psihologic prin care un organism este adus într-o stare de epuizare, slăbiciune profundă ori pierdere a energiei vitale; surmenaj fizic sau nervos provocat de factori patologici, stres ori efort suprasolicitant.
- astenizat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat, extenuat sau lipsit de energie fizică și psihică în urma oboselii cronice, a stresului prelungit sau a unei boli.