#epoca fanariota

• anteriu — Haină lungă bărbătească, deschisă în față, strânsă pe corp până la brâu și cu poalele largi, adesea confecționată din mătase, stofă fină sau catifea, purtată în trecut de boieri, de negustorii înstăriți din Țările Române sau, în prezent, de slujitorii cultului ortodox (ca robă preoțească). Această piesă vestimentară de influență orientală reflecta statutul social și rangul administrativ al purtătorului în epoca fanariotă.
• apelpisie — Stare de deznădejde totală, disperare profundă sau lipsă copleșitoare de speranță în fața unei nenorociri ori a unui impas existențial. Acest substantiv abstract era utilizat ca sinonim perfect pentru 'apelpisieală' în manuscrisele literare și juridice românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• apelpisit — Care și-a pierdut complet speranța, deznădăjduit sau copleșit de o disperare profundă; persoană care se află într-o stare de impas sufletesc total. Ca participiu, reprezintă starea unui individ în urma procesului istoric de apelpisire, fiind înlocuit în limba română modernă de adjectivul 'disperat'.
• arzahal — Petiție, jalbă scrisă, cerere oficială sau memoriu adresat în trecut (în epoca fanariotă și otomană) de către un supus român către domnitor ori direct către autoritățile Porții Otomane (Sultan, Vizir) pentru a obține dreptate, o favoare sau rezolvarea unei dispute juridice. În structura administrativă medievală, depunerea unui arzahal presupunea respectarea unui protocol strict de redactare și plata unor taxe de cancelarie specifice.
• arzmahzar — Termen oficial de origine otomană care desemnează un memoriu colectiv, o jalbă sau o petiție solemnă adresată direct sultanului, vizirului sau divanului domnesc de către o adunare de persoane (stări sociale, bresle sau locuitorii unei provincii). În contextul relațiilor româno-otomane, reprezenta un instrument juridic și diplomatic esențial prin care se solicitau reglementări de hotare, scutiri de biruri sau înlocuirea unui domnitor abuziv.
• arzohal — Variantă fonetică arhaică și regională a cuvântului 'arzahal' (petiție scrisă, jalbă, cerere oficială sau memoriu adresat autorităților în epoca fanariotă și otomană). În structura administrativă a cancelariilor vechi din Moldova și Muntenia, această formă lexicală reflectă adaptarea vernaculară directă a termenului turcesc original, fiind utilizată de logofeți și scribi în documentele oficiale pentru a consemna înscrisurile trimise domnitorului sau Porții pentru soluționarea pricinilor.
• arzoval — Termen administrativ sau comercial arhaic, utilizat istoric în perioada influenței otomane și fanariote în Principatele Române, desemnând un document oficial, o adeverință sau un act de evaluare financiară și inventariere a unor bunuri ori mărfuri. În structura organizatorică a cancelariilor vechi, acest înscris servea la certificarea valorii unor proprietăți sau la stabilirea obligațiilor fiscale, fiind redactat de funcționari specializați în conformitate cu normele juridice ale epocii.
• arzumazar — Termen administrativ și juridic arhaic, utilizat în Principatele Române în perioada influenței otomane și fanariote, ce desemnează un memoriu colectiv, o petiție oficială semnată de mai multe persoane sau o jalbă de reclamație trimisă direct autorităților superioare (Divanului, Domnitorului ori Porții). În structura birocratică medievală, acest înscris servea drept plângere formală prin care o întreagă comunitate sau breaslă își exprima nemulțumirile față de abuzurile funcționarilor locali, solicitând restabilirea dreptății.