#fibre

• abaca — Plantă textilă din familia bananierului (Musa textilis), cultivată în Filipine, ale cărei frunze furnizează o fibră vegetală foarte rezistentă (cânepă de Manila). În domeniul materialelor medicale și farmaceutice, fibrele fine de abaca sunt utilizate în straturile filtrante rezistente la umiditate, pentru confecționarea pungilor sterile de ceaiuri medicinale, a hârtiei speciale pentru filtre de laborator și a unor textile de protecție biodegradabile.
• agava — Numele comun al plantelor monocotiledonate xerofite din genul Agave, originare din regiunile aride și semiaride ale Americii, în special din Mexic. Aceste plante se caracterizează structural printr-o rozetă densă de frunze mari, cărnoase, rigide, adesea terminate cu spini ascuțiți, și printr-o inflorescență gigantică, spectaculoasă, care apare o singură dată la sfârșitul ciclului de viață al plantei, fiind cultivate la nivel mondial pentru fibre textile, producția de băuturi alcoolice sau ca plante ornamentale.
• Alcantara — O marcă înregistrată de material textil compozit din microfibre sintetice (poliester și poliuretan), renumit pentru aspectul și textura similare cu cele ale pielii întoarse (suede). Este utilizat pe scară largă în tapițeria vehiculelor de lux, haine de modă, mobilier și accesorii tehnologice datorită durabilității, rezistenței la uzură și aderenței sale superioare. Istoric și geografic, termenul se referă și la un celebru pod roman și un municipiu din provincia Cáceres, Spania, numele provenind din araba 'al-qanṭarah' (podul).
• amiant — Varietate de azbest cu fibre lungi, flexibile și mătăsoase, de culoare albă-verzui, rezistentă la temperaturi înalte și la acțiunea acizilor. Din punct de vedere structural, este un silicat natural de calciu și magneziu utilizat în trecut pe scară largă la fabricarea țesăturilor ignifuge, a izolatorilor termici și a materialelor de construcții, dar restricționat modern din cauza toxicității sale pulmonare severe.
• Amorphophallus rivieri — Denumirea științifică istorică sau sinonimă a speciei 'Amorphophallus konjac' (limba diavolului), o plantă erbacee exotică din familia Araceae, originară din regiunile muntoase ale Chinei și cultivată intens în Asia de Est. Specia este remarcabilă prin frunza sa solitară gigantică, divizată complex, prin spata sa purpuriu-închis și prin utilizarea industrială a tuberculului subteran bogat în glucomanan pentru produse dietetice sau geluri alimentare.
• areolar — Care aparține areolei, privitor la o areolă sau care prezintă mici spații, rețele ori cavități delimitate structural. În anatomie și histologie, termenul este utilizat în mod fundamental pentru a descrie țesutul conjunctiv lax (areolar), caracterizat printr-o rețea structurală de fibre elastice și de colagen care lasă spații libere între ele, având rolul esențial de a susține organele, de a lega pielea de mușchii subiacenți și de a permite difuzia nutrienților.
• argirofil — Care fixează sau prezintă o afinitate chimică deosebită pentru sărurile de argint; celulă, țesut organic sau structură microscopică (de exemplu, fibrele de reticulină) capabilă să reducă parțial ionii de argint după o pretratare chimică adecvată, căpătând o culoare neagră ori brună intensă. În sens histologic, elementele de tip argirofil sunt esențiale pentru evidențierea detaliilor anatomice fine ale sistemului nervos sau ale rețelelor conjunctive din organele interne.
• aricire — Acțiunea de a se arici și rezultatul ei; proces prin care suprafața unui material, o țesătură sau firele de păr devin aspre, rigide, zburlite ori ridicate în sus, amintind structural de înfățișarea țepilor unui arici. În metalurgie sau mecanică, termenul poate descrie formarea unor mici asperități, bavuri sau neregularități ascuțite pe fața unei piese în urma unei prelucrări termice ori mecanice defectuoase.
• arpacaș — Produs alimentar obținut prin decorticarea (îndepărtarea cojilor), șlefuirea și uneori măcinarea parțială a boabelor de cereale, de regulă de grâu, orz sau mei. Este utilizat pe scară largă în gastronomia tradițională românească ca ingredient de bază pentru prepararea colivei ritualice, a unor supe dense, ciorbe, budinci sau garnituri rurale consistente, având un conținut bogat de fibre și carbohidrați complexi.
• artroscop — Instrument endoscopic rigid sau flexibil, dotat cu un sistem de fibre optice și o cameră video miniaturală, introdus printr-o incizie microscopică direct în cavitatea unei articulații. Acest dispozitiv medical de înaltă tehnologie permite vizualizarea pe un monitor extern, la rezoluție maximă, a tuturor structurilor anatomice interne, servind atât pentru diagnosticare, cât și ca ghid vizual în timpul operațiilor minim invazive.
• așchios — Care conține multe așchii sau se desface ușor în așchii; cu suprafața neregulată, aspră și plină de fragmente lemnoase ori minerale desprinse. În sens mecanic sau mineralogic, se referă la textura unui material casant sau la tipul de fractură al unei roci care produce margini tăioase și neregulate în momentul spargerii.
• attalea — Gen de palmieri tropicali originari din regiunile calde ale Americii Centrale și de Sud, aparținând familiei Arecaceae, cunoscuți pentru dimensiunile lor impresionante și trunchiul robust. Aceste plante prezintă o structură adaptativă deosebită, având frunze penate gigantice și fructe de tip nucă din care se extrag uleiuri vegetale industriale de înaltă calitate sau fibre rezistente utilizate în manufactură.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.