#impuls

• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• aferentație — Proces fiziologic fundamental ce constă în transmiterea continuă a influxului nervos și a excitațiilor de la neuronii receptori periferici (organele de simț, țesuturi) către neuronii din centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală. Reprezintă calea prin care creierul primește fluxul de date senzoriale necesar pentru monitorizarea stării organismului și pentru modelarea răspunsurilor comportamentale sau reflexe adecvate mediului înconjurător.
• alodromie — Tulburare rară sau anomalie structurală în conducerea impulsurilor electrice ale inimii, caracterizată prin propagarea stimulului pe căi accesorii sau într-o direcție atipică, diferită de traseul fiziologic normal (nodul sinusal, nodul atrioventricular și fasciculul His). Acest fenomen poate duce la apariția unor aritmii severe sau a sindroamelor de preexcitație.
• aneurie — Termen medical rar utilizat pentru a descrie o absență totală, o oprire funcțională sau o diminuare patologică severă a influxului nervos și a conductibilității la nivelul unui trunchi nervos periferic. În sens clinic și structural, acest fenomen perturbă transmiterea semnalelor motorii și senzoriale, fiind adesea asociat cu leziuni traumatice severe sau procese degenerative acute ale sistemului nervos.
• animalitate — Condiția sau starea de a fi animal; totalitatea trăsăturilor anatomo-fiziologice, instinctuale și comportamentale specifice regnului animal. În sens filozofic și etic, termenul desemnează natura pur biologică și impulsivă a ființei umane, privită ca o componentă primară ce subexistă dincolo de rațiune, cultură sau convențiile sociale civilizate, manifestându-se adesea prin reacții dominate de instinctul de supraviețuire.
• apetiție — Tendință, impuls, dorință oarbă sau forță internă prin care un organism ori o conștiință tinde spre satisfacerea nevoilor sale sau spre un obiect exterior. În filozofia lui Leibniz, conceptul desemnează dinamismul intern al monadei, adică tendința constitutivă a acesteia de a trece de la o percepție la alta.
• aprinzăcios — Care se aprinde ușor; material sau substanță care ia foc cu mare ușurință, având o inflamabilitate crescută. În sens figurat, moral sau comportamental, descrie o persoană extrem de impulsivă, iute la mânie, temperamentală ori pasională, care reacționează violent sau afectuos la cel mai mic stimul extern.
• aprinzeală — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna starea de înflăcărare bruscă, entuziasm pătimaș, surescitare sau iutețe la mânie a unui individ; de asemenea, în mod concret, poate indica o febră ușoară sau o roșeață pasageră a chipului declanșată de o emoție intensă sau de efort fizic.
• apucat — Care a fost prins, înșfăcat sau strâns cu mâna ori cu un instrument. Ca adjectiv comportamental sau substantiv, descrie o persoană bizară, ciudată, impulsivă, violentă sau cuprinsă brusc de o furie necontrolată, care acționează fără logică ori sub influența unor impulsuri de neînțeles.
• apucată — Care a fost prinsă, înșfăcată sau apucată cu putere; în sens figurat și familiar, descrie o persoană (în special o femeie) care manifestă brusc stări de nervozitate, capricii, toane sau reacții impulsive, imprevizibile și ciudate, acționând adesea sub influența unui impuls de moment fără o logică aparentă.
• autofonomanie — Termen psihiatric istoric sau neologism clinic extrem de rar utilizat pentru a descrie o tendință obsesivă, impulsivă ori o pulsiune morbidă spre sinucidere sau auto-vătămare severă. În tratatele clasice de alienare mintală, reprezenta o formă specifică de manie în care delirul melancolic sau depresia psihotică se focalizează exclusiv pe ideea distrugerii propriului organism.
• autosincronizare — Proprietate sau proces tehnic prin care două sau mai multe sisteme, circuite, generatoare sau fluxuri de date digitale își aliniază în mod automat fazele, frecvențele, ceasurile interne ori stările operaționale, fără a fi necesar un semnal de comandă extern dedicat. În rețelele de comunicații, acest fenomen garantează corelarea perfectă a transmisiunilor prin extragerea impulsurilor de ceas direct din structura codului recepționat.
• avântător — Care dă avânt, care impulsionează, propulsează sau stimulează puternic o mișcare, o acțiune sau un proces; factor declanșator sau dispozitiv mecanic utilizat pentru a imprima elan ori viteză de lansare unui corp. În sens figurat, se referă la o persoană sau o idee cu rol de catalizator, care insuflă entuziasm și determinare unui grup de oameni.
• avînt — Grafie arhaică sau conform normelor ortografice anterioare anului 1993 pentru substantivul 'avânt'; mișcare rapidă, viguroasă și impetuoasă prin care un corp își mărește viteza sau își ia elan pentru a efectua un salt ori o deplasare structurală; (metaforic) stare de entuziasm puternic, pasiune, elan creator, energie spirituală sau progres intens manifestat într-un domeniu de activitate.
• axon — Prelungire unică, lungă și filiformă a unui neuron, care are rolul structural și fiziologic fundamental de a conduce influxul nervos (potențialul de acțiune) eferent, de la corpul celular (soma) către alte celule nervoase, musculare sau glandulare. Această componentă celulară este delimitată de axolemă, conține axoplasmă și este adesea protejată de o teacă izolatoare de mielină, facilitând o transmitere ultrarapidă, precisă și delicată a semnalelor bioelectrice în interiorul sistemului nervos.