#inflorescenta

• Amphiblemma — Gen de plante ierbacee tropicale din familia Melastomataceae, originar în principal din regiunile calde și umede ale Africii de Vest. Aceste plante sunt caracterizate prin frunze adesea mari, decorate cu o nervație palmată proeminentă și flori spectaculoase grupate în inflorescențe cimoase, fiind cultivate uneori în sere calde de colecție pentru calitățile lor ornamentale.
• amplexiflor — Despre frunze, bractee sau alte structuri vegetale: care îmbrățișează, înconjoară sau cuprinde complet baza unei flori ori a unei inflorescențe. Această adaptare morfologică specifică oferă un suport mecanic sporit și o protecție structurală optimă pentru organele reproducătoare ale plantei în stadiile timpurii de dezvoltare florală.
• Anemone polyanthes — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile muntoase din Himalaya, Pakistan, nordul Indiei și Nepal. Se dezvoltă la altitudini mari, pe pajiști alpine și versanți stâncoși, fiind recunoscută prin inflorescențele sale bogate sub formă de umbelă simplă sau compusă, ce grupează numeroase flori mari de un alb imaculat sau ușor rozalii, susținute de tulpini viguroase și intens pubescente.
• antelă — Tip special de inflorescență compusă radiară, specifică anumitor plante monocotiledonate din familia juncaceelor sau cipereelor (cum este genul Juncus). Structura sa este caracterizată prin faptul că axele secundare laterale (ramurile inferioare) sunt mai lungi decât axa principală centrală, depășind-o în înălțime și dând inflorescenței un aspect umbeliform sau paniculat răsfirat.
• Anteli — Forma de dativ-genitiv singular sau forma de plural articulat pentru substantivul tehnic antelă, ce descrie un tip de inflorescență compusă în care axele secundare sunt mai lungi decât cea principală. Termenul este utilizat în lucrările de taxonomie vegetală pentru a analiza structura inflorescențelor specifice juncaceelor.
• Antennaria — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae (compozite), răspândite în special în regiunile temperate și arctice ale emisferei nordice, cunoscute popular sub numele de 'părăluțe de munte' sau 'piciorul pisicii'. Aceste plante se caracterizează prin frunze acoperite cu peri deși, lânoși, și capitule florale mici, globuloase, pufoase, asemănătoare ca formă cu antenele unor insecte sau cu pernuțele labelor de feline.
• antodiu — Tip de inflorescență pseudantă, caracteristică plantelor din familia Asteraceae (Compositae), formată dintr-un receptacul comun lăgit, plat, bombat sau concav, pe care sunt sesile numeroase flori mici, strâns grupate și înconjurate la bază de un involucru de bractee verzi. Această structură biologică simulează aspectul unei singure flori mari pentru a atrage eficient polenizatorii.
• antotaxie — Modul de așezare, aranjare geometrică sau distribuție structurală a florilor pe axul unei inflorescențe ori în cadrul unui aparat vegetal; taxonomie morfologică ce studiază ordinea naturală și legitățile de poziționare florală. Acest fenomen biologic este un indicator taxonomic esențial utilizat în determinarea speciilor botanice și în analiza eficienței proceselor de polenizare.
• antotropism — Fenomen fiziologic și mișcare de creștere orientată a unor organe ale plantei (frunze, lăstari, tulpini), determinată de prezența ori atracția exercitată de componentele florale; reacție structurală tropistică prin care planta își rearanjează elementele anatomice în spațiu sub influența hormonilor secretați de floare în faza de înflorire ori fecundare.
• Aphelandra liboniana — Specie de plantă tropicală perenă din genul Aphelandra, nativă în pădurile umede din Brazilia. Este cultivată la nivel internațional ca plantă decorativă, fiind apreciată pentru frunzele sale mari, ovate, de un verde închis intens, și pentru inflorescențele spectaculoase sub formă de spic, formate din bractee portocalii-roșiatice din care apar flori galbene.
• apiciflor — Care are flori inserate sau dispuse la vârful (apexul) tulpinii ori al ramurilor; caracterizat prin inflorescențe terminale sau apicale.