#investigatie

• Adevărul — Unul dintre cele mai importante și longevive ziare din istoria presei din România, fondat inițial în anul 1888 de către Alexandru Beldiman ca cotidian politic independent; reînființat structural în 1989 imediat după căderea regimului comunist și transformat ulterior într-un trust de presă modern cu platforme multimedia integrate. Acest brand media este recunoscut ca un pilon de referință în jurnalismul de investigație, analiză politică și cronică socială din spațiul cultural românesc.
• aflare — Acțiunea de a afla și rezultatul ei; descoperire, găsire, stabilire a unui adevăr, a unui fapt necunoscut sau a unei soluții matematice. În context administrativ sau legal, termenul definește actul de obținere a unor informații oficiale sau deducerea stării reale a lucrurilor în urma unei cercetări sau anchete.
• alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
• amușinare — Acțiunea de a amușina; procesul de adulmecare, mirosire repetată sau tatonare olfactivă efectuată de un animal ori de o persoană. În sens figurat, reprezintă o acțiune de spionare, investigare curioasă, căutare insistentă de indicii sau verificare discretă a unei stări de lucruri.
• anchetă — Acțiunea de a cerceta sistematic o problemă, o infracțiune sau o situație de interes public și rezultatul acesteia; ansamblu de investigații, audieri și strângeri de probe efectuate de o autoritate judiciară, o comisie administrativă sau de către jurnaliști pentru a stabili adevărul factual și a identifica persoanele responsabile.
• anchetatoare — Femeie care efectuează o anchetă penală, administrativă sau jurnalistică; specialistă (procuror, polițistă, inspectoare sau jurnalistă de investigație) însărcinată cu strângerea probelor, audierea persoanelor implicate și descoperirea adevărului într-un caz.
• aortografie — Procedură radiologică de diagnostic constând în vizualizarea aortei cu ajutorul razelor X, după introducerea unui cateter și injectarea unei substanțe de contrast direct în lumenul acesteia. Această tehnică structurală permite evaluarea detaliată a anatomiei vasculare și identificarea precisă a defectelor de perete, anevrismelor sau stenozelor înainte de o operație.
• arteriopiezografie — Metodă clinică de investigație medicală, rar utilizată în prezent sau înlocuită de tehnologii digitale, care constă în înregistrarea grafică simultană sau succesivă a presiunii arteriale și a undelor de puls cu ajutorul unui dispozitiv numit piezograf (senzor sensibil la presiunea mecanică). Această tehnică oferea date prețioase despre proprietățile elastice ale pereților arteriali, dinamica ejectiei ventriculare stângi și profilul hemodinamic central al pacienților cu patologii hipertensive.
• arteriopiezogramă — Reprezentare grafică obținută în urma unei arteriopiezografii, care înregistrează variațiile presiunii mecanice și undele de puls produse de fluxul sangvin în interiorul unei artere în timpul ciclului cardiac. Această diagramă curbă permite analiza detaliată a dinamicii vasculare, a elasticității pereților arteriali și a amplitudinii undelor sistolice și diastolice, oferind indicii diagnostice valoroase în evaluarea rigidității aortei sau a altor macroangiopatii obstructive.
• autocalomniere — Acțiunea de a se autocalomnia și rezultatul ei; procesul dinamic prin care o persoană formulează și răspândește acuzații false sau denigratoare la adresa propriei persoane. Spre deosebire de conceptul static, termenul subliniază derularea activității de discreditare, fiind utilizat în criminologie și psihologia judiciară pentru a descrie comportamentul bănuiților care își asumă fapte penale comise de alții.
• autopsia — A examina cadavrul unei persoane prin disecție structurală și analiză macroscopică sau microscopică a organelor interne, cu scopul de a stabili cu precizie cauza medicală sau medico-legală a decesului, evoluția bolilor latente ori natura leziunilor suferite. Acest proces clinic riguros permite documentarea anatomo-patologică a modificărilor tisulare și este esențial în investigarea morților violente, suspecte sau subite, oferind date obiective pentru expertiza judiciară.
• autopsiere — Acțiunea de a autopsia un cadavru și rezultatul ei; executarea practică a protocolului chirurgical și științific de examinare internă a unui corp post-mortem prin secționare, eviscerare structurală și analiză macro-microscopică a organelor. Procesul de autopsiere este o etapă medico-legală fundamentală în determinarea cauzei directe a decesului, a mecanismului de producere a leziunilor și a intervalului de timp scurs de la moarte, având valoare de probă științifică în cadrul proceselor penale.