#izvoare

• adăpătos — Bogat în ape, izvoare sau puncte de adăpare; care descrie un teren, o vale ori o regiune geografică fertilă ce oferă numeroase surse naturale de apă potabilă, fiind ideală pentru pășunatul vitelor și așezarea taberelor pastorale tradiționale.
• Aegeria — Nimfă sau divinitate acvatică din mitologia romană, venerată ca zeiță a izvoarelor, a nașterilor și a înțelepciunii profetice, asociată istoric cu dumbrava sacră de la Aricia și cu izvorul de lângă Porta Capena din Roma. Conform legendelor fondatoare, ea a fost sfătuitoarea secretă și soția mistică a regelui Numa Pompilius, căruia i-a dictat legile religioase și ritualurile sacre ce au pus bazele structurii teocratice a statului roman timpuriu.
• Aguascalientes — Stat federal situat în regiunea central-nordică a Mexicului, precum și numele orașului de reședință al acestuia, recunoscut pentru activitatea industrială intensă, podgoriile sale istorice și izvoarele termale care i-au dat numele (în limba spaniolă însemnând 'ape calde'). Reprezintă un nod logistic și cultural major în infrastructura economică mexicană.
• Aix — Nume propriu toponimic de origine franceză, utilizat cel mai adesea pentru a desemna renumitul oraș universitar Aix-en-Provence sau localitatea balneară Aix-les-Bains din Franța; din punct de vedere etimologic, termenul derivă din latinescul 'aquae' (ape), făcând referire directă la izvoarele termale romane din aceste regiuni. Este un element structural de bază în cartografia și istoria culturală vest-europeană.
• Ammianus Marcellinus — Unul dintre cei mai importanți istorici romani din perioada antică târzie (secolul al IV-lea d.Hr.), autor al operei monumentale 'Res Gestae'. De origine greacă născut în Antiohia, fost militar de carieră, scrierile sale reprezintă o sursă documentară esențială de maximă fidelitate pentru istoria Imperiului Roman târziu, inclusiv pentru descrierea migrațiilor și a popoarelor barbare din zona Dunării.
• Apele Vii — Numele unei comune și al localității sale de reședință situate în județul Dolj, regiunea Oltenia, România. Din punct de vedere etimologic și folcloric, toponimul face trimitere la prezența unor izvoare de apă curate, bogate și cu un flux continuu, care alimentează solul fertil al zonei și susțin comunitățile agricole locale.
• Aquae — Termen de origine latină (pluralul lui 'aqua') utilizat în antichitatea romană pentru a desemna localități, stațiuni balneare sau așezări urbane renumite pentru izvoarele lor termale ori minerale; pe teritoriul Daciei romane, numele făcea referire la importanta așezare Aquae (Călanul de astăzi), recunoscută structural pentru bazinele sale cioplite în stâncă și proprietățile terapeutice ale apelor.
• Aqui Terme — Formă toponimică istorică sau variantă livresc-arhaică românească pentru renumitul oraș portuar și balnear Acqui Terme din regiunea Piemont, nord-vestul Italiei; localitatea este faimoasă din antichitatea romană (sub numele de Aquae Statiellae) pentru izvoarele sale termale sulfuroase naturale, instalațiile sale de tratament structural și vestigiile arheologice remarcabile.