#laringe

• afonic — Privitor la afonie; caracterizat prin lipsa totală sau parțială a vocii ori a sunetului articulat. În medicină, descrie o persoană care nu poate emite decât șoapte din cauza unei leziuni corporale sau psihice la nivelul laringelui. În fonetică și acustică, termenul se aplică consoanelor sau vibrațiilor care se produc fără participarea activă a corzilor vocale.
• afonie — Pierdere totală sau parțială a vocii, cauzată de afecțiuni ale laringelui, ale corzilor vocale, ale nervilor recurenți sau de factori de natură psihică (cum ar fi un șoc emoțional puternic). În practica medicală, pacientul afectat păstrează capacitatea de a articula cuvintele, însă comunicarea se realizează exclusiv prin intermediul șoaptei, din cauza lipsei vibrației glotice normale.
• ariteno — Element de compunere savantă sau prefixoid anatomic extras din limba greacă veche, unde 'arytaina' înseamnă 'pâlnie' sau 'polonic'. În terminologia medicală modernă, servește la formarea unor termeni compuși care fac referire exclusivă la cartilajele aritenoide ale laringelui, la mușchii asociați acestora sau la structurile vasculare și nervoase din proximitatea aparatului vocal.
• aritenoid — Fiecare dintre cele două cartilaje mici, perechi, de formă piramidală, situate în partea posterioară a laringelui, deasupra cartilajului cricoid. Ca adjectiv, descrie orice structură (mușchi, ligament, mucoasă) asociată acestor cartilaje. Ele au un rol fiziologic absolut critic în fonație și respirație, deoarece controlează direct tensiunea, poziția, deschiderea și închiderea corzilor vocale.
• aritenoidectomie — Intervenție chirurgicală de înaltă precizie care constă în extirparea parțială sau totală a unuia ori a ambelor cartilaje aritenoide ale laringelui. Acest procedeu chirurgical structural este efectuat în principal pentru tratarea paraliziei bilaterale a corzilor vocale în abducție (poziție mediană), cu scopul de a lărgi spațiul glotic parazitat și de a ameliora insuficiența respiratorie severă, restabilind o cale aeriană funcțională fără a compromite total fonația.
• aritenoidită — Proces inflamator acut sau cronic localizat la nivelul unuia ori ambelor cartilaje aritenoide sau al mucoasei care le acoperă în regiunea posterioară a laringelui. Această afecțiune structurală, adesea de natură infecțioasă, traumatică ori indusă de refluxul gastroesofagian sever, se manifestă clinic prin disfonie (răgușeală), odinofagie (durere la înghițire) și o senzație supărătoare de corp străin în gât.