#lenes
- ardelenism — Fapt de limbă, particularitate fonetică, lexicală, sintactică sau morfologică specifică subdialectului sau graiurilor românești vorbite în Ardeal (Transilvania), integrat sau nu în limba literară comună. În sens structural, ardelenismul reprezintă un idiom regional sau un împrumut istoric (predominant din maghiară sau germană) utilizat de vorbitorii din spațiul intracarpatic, servind ca marcă identitară și obiect de studiu dialectologic.
- așchiutoi — Variantă augmentativă sau formal-lexicală a termenului 'așchiut' (aschiutoiu); funcționar subordonat sau ajutor de jurat care activa în vechiul sistem administrativ-teritorial din Ardeal. Structural, termenul indica o persoană însărcinată cu aplicarea deciziilor pretorului ori un membru de rang secundar în consiliile rurale, fiind utilizat uneori cu o nuanță familiară de către membrii comunității.
- aschiutoiu — Formă regională și arhaică, atestată în trecut în spațiul istoric transilvănean, folosită pentru a desemna un ajutor de jurat sau un ajutor de pretor. Termenul provine dintr-o adaptare structurală locală a etimonului maghiar 'esküdt' (jurat) prin intermediul formei derivate 'așchiuț', fiind utilizat în vechile instituții administrative și judecătorești pentru a indica funcționarul public subordonat magistratului principal.
- ascruma — A arde complet până la transformarea totală în scrum sau cenușă; a distruge prin foc elementele structurale ale unui obiect. Ca verb reflexiv, descrie procesul lent sau brusc prin care un material organic se carbonizează ori se macină din cauza căldurii excesive, devenind fărâmicios și lipsit de consistență.
- ascuțat — Variantă fonetică regională pentru termenul standard 'ascuțit'; care are vârful ori tăișul bine prelucrat pentru a pătrunde sau a tăia cu ușurință; ascuțit. În sens structural și dialectal, descrie un obiect cu o geometrie ascuțită sau, în sens figurat, o trăsătură fizică ori o manifestare critică, tăioasă și pătrunzătoare a minții umane.