#lob parietal

• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• alocheirie — Tulburare neurologică rară a percepției senzoriale în care un stimul tactil aplicat pe o parte a corpului (de obicei pe un membru) este resimțit sau localizat eronat de către pacient în punctul simetric de pe partea opusă. Acest fenomen structural apare cel mai frecvent în urma unor leziuni ale lobului parietal drept sau în cazurile de sindrom de neglijare spațială unilaterală, reflectând o disfuncție în procesarea hărții somatice cerebrale.
• alochinezie — Tulburare motorie de origine neurologică ce constă în executarea involuntară sau reflexă a unei mișcări în locul celei dorite, sau în executarea unei comenzi de către membrul simetric opus celui solicitat. Această disfuncție de coordonare apare adesea în sindroamele de hemineglijare sau în urma unor leziuni ale lobului parietal, alterând percepția spațială și controlul motor voluntar.
• alochirie — Variantă grafică și clinică a termenului 'alocheirie'; reprezintă o tulburare neurologică a sensibilității somatice în care un pacient localizează un stimul tactil, termic sau dureros pe partea opusă locului unde acesta a fost aplicat în mod real. Acest fenomen structural reflectă o disfuncție severă în transmiterea și procesarea semnalelor în cortexul somatosenzorial secundar sau în lobul parietal, fiind asociat des cu hemineglijarea spațială.
• amorfognozie — Tulburare neurologică cognitivă de tip agnozic, constând în incapacitatea pacientului de a recunoaște, prin palpare tactilă, forma generală sau dimensiunile geometrice ale obiectelor, în absența unor deficiențe senzoriale elementare ale pielii. Acest defect structural indică o leziune focalizată la nivelul lobului parietal contralateral al scoarței cerebrale.
• anomalesia — Tulburare rară a percepției senzoriale caracterizată prin incapacitatea parțială sau slăbirea congenitală a sensibilității tactile și termice, manifestată adesea prin dificultăți în localizarea corectă sau diferențierea stimulilor fizici aplicați pe piele. Acest deficit structural de inervație sau procesare somatosenzorială centrală este studiat în neurologia clinică în strânsă legătură cu leziunile focale corticale din lobul parietal.
• anosognozie — Tulburare neurologică cognitivă severă caracterizată prin incapacitatea totală sau parțială a unui pacient de a conștientiza sau de a recunoaște propria boală, un deficit funcțional ori o paralizie (cum este hemiplegia). Acest fenomen structural survine de regulă în urma unor leziuni acute ale lobului parietal drept al creierului (provocate de accidente vasculare cerebrale sau tumori), determinând pacientul să susțină cu convingere că este complet sănătos în ciuda evidențelor clinice.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.
• astereognozie — Simptom neurologic rar caracterizat prin incapacitatea patologică a unui individ de a recunoaște, identifica sau diferenția forma, dimensiunea, greutatea și natura unui obiect exclusiv prin explorare tactilă (fără ajutorul vederii sau auzului), deși sensibilitatea tactilă elementară periferică de la nivelul mâinii rămâne complet intactă; este provocată de leziuni cerebrale localizate în lobul parietal.
• atopognozie — Simptom neurologic caracterizat prin pierderea capacității unui individ de a localiza corect stimulii tactili aplicați pe suprafața corpului; imposibilitatea de a recunoaște locul exact unde a fost atins. Această tulburare de percepție spațială senzorială este provocată de obicei de o leziune structurală localizată la nivelul lobului parietal al cortexului cerebral, perturbând procesarea semnalelor somatosenzoriale.
• autotopoagnozie — Simptom clinic neuropsihologic rar, caracterizat prin incapacitatea unui pacient de a recunoaște, localiza sau numi părțile propriului corp sau ale corpului altei persoane, în ciuda păstrării intacte a funcțiilor senzoriale, motorii și a limbajului. Această agnozie structurală a schemei corporale este cauzată de obicei de o leziune focală localizată în lobul parietal stâng (dominant) al creierului.