#microbi

• agameto — Formă celulară reproductivă primitivă sau gamet lipsit de diferențiere sexuală care se dezvoltă în mod direct, fără fecundare, dând naștere unui nou organism. Reprezintă o unitate biologică a reproducerii asexuate, întâlnită la unele protozoare, alge și ciuperci inferioare, unde multiplicarea nu implică fuziunea de material genetic complementar.
• agametocit — Celulă mamă specializată din interiorul căreia se formează, prin procesul de schizogonie sau diviziune multiplă, agameții sau merozoiții. Acest stadiu intracelular este caracteristic paraziților din încrengătura Apicomplexa (cum ar fi agenții malariei) și joacă un rol esențial în perpetuarea ciclului biologic asexuat în țesuturile organismului gazdă.
• agamocit — Celulă reproducătoare asexuată sau spor specializat care se dezvoltă în mod direct, fără fuziune prealabilă cu o altă celulă, dând naștere unui nou individ complet. Din punct de vedere structural, agameții produși de organismele inferioare poartă această denumire în fazele citologice în care nu prezintă nicio diferențiere sexuală sau potențial gametic complementar.
• agamogamie — Modalitate de reproducere în cadrul căreia are loc o alternanță structurală între două faze asexuate diferite, excluzând complet etapa de fuziune a gametilor sau recombinarea genetică specifică reproducerii sexuate. Acest fenomen biologic rar asigură perpetuarea speciei prin cicluri de multiplicare pur mitotice sau sporogene, fiind întâlnit la unele protozoare și organisme unicelulare adaptate la nișe ecologice izolate.
• agamogeneză — Formă de reproducere asexuată în care dezvoltarea unui nou organism are loc fără participarea celulelor sexuale (gameți) și fără procesul de fecundare; mod de multiplicare biologică structurală întâlnit la protozoare, celenterate, viermi și unele plante inferioare. Acest fenomen include modalități variate precum diviziunea directă, înmugurirea sau sporogeneza mitotică, garantând perpetuarea fidelă a genomului parental.
• agamogonie — Proces biologic de multiplicare asexuată prin diviziune multiplă (schizogonie), caracteristic multor protozoare parazite, în special sporozoarelor, prin care o celulă mamă (schizontul) dă naștere în mod direct unui număr mare de celule fiice numite merozoiți. Din punct de vedere structural, această fază evolutivă se desfășoară independent de fenomenele de fecundare, având rolul de a multiplica rapid populația de patogeni în interiorul țesuturilor organismului gazdă.
• Agar — Substanță gelificantă naturală (polizaharidă) extrasă din peretele celular al unor specii de alge roșii (Rhodophyta), utilizată ca mediu solid de cultură în microbiologie, agent de îngroșare în industria alimentară și stabilizator în chimie; în sens istoric și religios, reprezentat ca substantiv propriu, este numele biblic al sclavei egiptene a serei și a lui Avraam, mama lui Ismael, considerată o figură structurală ancestrală în tradițiile iudaice, creștine și islamice.
• agar-agar — Produs mucilaginous polizaharidic extras din peretele celular al unor alge marine roșii (mai ales din genurile Gelidium și Gracilaria), prezentat sub formă de pudră, fulgi sau benzi gelatinoase insolubile în apă rece, dar solubile în apă fierbinte. Din punct de vedere structural, gelifică la răcire formând o rețea tridimensională rigidă și stabilă termic, fiind utilizat pe scară largă în microbiologie ca suport pentru culturi bacteriene, în cofetărie ca înlocuitor vegetal al gelatinei animale (sub codul E406) și în tehnologia farmaceutică.
• alergidă — Erupție cutanată secundară, de natură alergică sau inflamatorie, apărută pe piele ca răspuns imun la distanță față de un focar infecțios primar (bacterian, fungic ori parazitar) din organism, fără ca agentul patogen original să fie prezent în leziunile dermatologice secundare. Din punct de vedere structural, alergidele (cum sunt micidele sau tuberculidele) reflectă o reacție de hipersensibilitate dermo-epidermică mediată celular.
• Alpidia — Gen microscopic de organisme parazite sau ciuperci primitive unicelulare (aparținând încadărilor taxonomice din încrengătura Chytridiomycota sau grupurilor de protiste înrudite), care infectează structural celulele altor organisme acvatice (cum ar fi algele sau rotiferele). Acest taxon structural este studiat în microbiologie și parazitologie pentru a analiza interacțiunile celulare și impactul paraziților ecologici asupra micro-faunei.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• amebă — Organism microscopic unicelular din clasa protozoarelor, caracterizat printr-o formă instabilă, corp gelatinos și prin capacitatea de a emite prelungiri citoplasmatice temporare numite pseudopode (sau piciorușe false). Aceste structuri dinamice sunt utilizate de organism atât pentru deplasare, cât și pentru capturarea hranei (bacterii, alge) prin procesul de fagocitoză, trăind în medii acvatice dulci ori marine, sau ca parazit în corpul animalelor și al omului.
• amfitrih — Care prezintă flageli sau cili dispuși în smocuri sau mănunchiuri la ambele extremități ale celulei; termen morfologic utilizat de obicei în microbiologie pentru a descrie bacteriile amfitriche (sau amfitrice), a căror locomoție și dinamică structurală sunt asigurate de cili polari opuși.
• amfotrih — Variantă ortografică pentru termenul 'amfitrih'; descrie o celulă bacteriană sau un microorganism care posedă cili ori flageli dispuși în smocuri la ambele extremități polare. Această structură morfologică asigură o mobilitate bidirecțională eficientă în medii lichide cu vâscozitate ridicată.
• amibiform — Care are forma, aspectul sau comportamentul structural al unei amibe; termen morfologic utilizat pentru a descrie celulele, coloniile microbiene ori organismele inferioare care prezintă contururi neregulate, schimbătoare și capacitatea de a emite pseudopode.
• amicrobian — Care nu conține microbi, nu este provocat de microbi sau se dezvoltă în absența microorganismelor; referitor la procese patologice (cum sunt unele inflamații sau abcese aseptice) a căror etiologie structurală nu implică prezența bacteriilor ori a fungilor infecțioși.
• amilobacter — Denumire generică pentru o bacterie anaerobă, adesea aparținând genului Clostridium (cum este Clostridium butyricum), capabilă să fermenteze amidonul și alte polizaharide în absența oxigenului. Acest microorganism joacă un rol structural esențial în procesele naturale de descompunere a materiei vegetale și în producerea industrială de acid butiric sau solvenți, având proprietatea de a acumula incluziuni de amidon în celulă.
• amoebă — Variantă grafică neologică și academică pentru 'amibă'; organism microscopic unicelular din încrengătura protozoarelor, lipsit de o membrană celulară rigidă, caracterizat prin forma sa corpului într-o permanentă schimbare. Se deplasează și capturează hrana (bacterii sau alte microorganisme) prin intermediul unor prelungiri protoplasmatice temporare numite pseudopode.
• amoebi — A transforma sau a se transforma într-o formă celulară similară unei amoebe; a adopta un aspect structural neregulat, flexibil și dotat cu pseudopode. În literatura biologică specializată, termenul descrie procesul prin care anumite celule își pierd rigiditatea membranei pentru a migra prin țesuturi.
• amoebiform — Care are formă sau aspect de amoebă; caracterizat printr-o structură geometrică neregulată, asimetrică și variabilă în timp, dotată cu prelungiri citoplasmatice flexibile. În biologie, termenul descrie starea morfologică a unor celule libere sau a unor microorganisme care își modifică constant conturul exterior pentru deplasare ori fagocitoză.