#mlastina

• abumarkub — Denumirea populară internațională, de origine arabă, a pasării pantof (Balaeniceps rex), o pasăre pelecaniformă de talie mare, cu un aspect preistoric unic, endemică în mlaștinile din estul și centrul Africii tropicale. Caracterizată printr-un cioc masiv, lat și curbat în formă de sabot, folosit pentru capturarea peștilor mari și a târâtoarelor din mâl, această pasăre solitară este renumită pentru nemișcarea sa absolută în timpul vânătorii și pentru comportamentul său extrem de teritorial.
• ageag — Termen regional utilizat în anumite graiuri din sud-estul României sau Dobrogea pentru a desemna un desiș de tufișuri, o zonă mlăștinoasă acoperită cu stuf și vegetație de baltă, ori un grind stâncos și izolat; de asemenea, poate fi întâlnit ca variantă arhaică sau locală asociată unor elemente de relief specifice limanelor și lacurilor dobrogene.
• Aldrovanda vesiculosa — Denumirea științifică a unei specii rare de plantă carnivoră acvatică, endemică pentru anumite zone de mlaștină și ape stătătoare dulci, cunoscută popular sub numele de roata-apei. Această plantă structural unică este lipsită de rădăcini, plutește liber sub suprafața apei și capturează nevertebrate acvatice mici prin intermediul unor frunze modificate în capcane cu balama, care se închid extrem de rapid la stimularea perișorilor senzitivi.
• aligator — Gen de reptile carnivore mari din ordinul crocodilienilor, caracterizate printr-un bot lat, scurt și rotunjit, având dinții inferiori ascunși în interiorul cavității bucale atunci când gura este închisă. Aceste animale semiacvatice trăiesc exclusiv în regiunile mlăștinoase, lacurile și cursurile de apă dulce din America de Nord și China, fiind piloni ecologici majori pentru habitatele lor.
• Anagallis tenella — Denumire științifică a unei plante erbacee perene din familia Primulaceae (clasificată actual ca Lysimachia tenella), nativă din Europa de Vest și de Vest-Centrală, unde populează habitate umede precum mlaștini, turbării și maluri pârâurilor. Planta este caracterizată structural prin tulpini târâtoare extrem de subțiri și delicate, frunze mici rotunjite dispuse opus și flori în formă de pâlnie de un roz-pal delicat cu vinișoare mai închise, fiind un indicator ecologic important pentru solurile acide saturate cu apă.
• Andromeda glaucophylla — Specie de arbust pitic sempervirent, nativă din zonele de turbărie ale Americii de Nord, aparținând familiei Ericaceae. Această plantă structurală, cunoscută sub numele popular de rozmarin de mlaștină glaciar, se caracterizează prin frunze pieloase cu margini rulate în jos și o nuanță albăstrui-glaucă pe partea inferioară, flori roz în formă de clopot și prezența unor toxine puternice (andromedotoxine) ce o protejează împotriva ierbivorelor.
• Andromeda lucida — Denumire botanică istorică (sinonim) utilizată anterior pentru specia Lyonia lucida, un arbust sempervirent originar din regiunile de câmpie de coastă și mlaștinile din sud-estul Statelor Unite. Aparținând familiei Ericaceae, această plantă structurală se remarcă prin frunze lucioase, eliptice, cu margini netede și o nervură proeminentă paralelă cu marginea, producând flori albe sau roz grupate în fascicule axilare.
• Andromeda polifolia — Specie de arbust pitic sempervirent, nativă din zonele de turbărie și mlaștini oligotrofe din regiunile reci și temperate ale emisferei nordice, aparținând familiei Ericaceae. Această plantă structurală, cunoscută sub numele popular de rozmarin de mlaștină, se caracterizează prin frunze înguste, pieloase, cu margini revolute (rulate în jos) și flori roz sau albe în formă de clopot, conținând substanțe toxice numite grayanotoxine.
• anemohidrocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (curenților de aer) și a apei (curenților acvatici). Acest mecanism ecologic hibrid este caracteristic plantelor de mlaștină, de luncă sau de deltă, ale căror fructe ușoare plutesc pe apă și sunt propulsate simultan de adierile eoliene.
• Aponogeton leptostachyus — Specie de plantă acvatică perenă din genul Aponogeton, originară din regiunile tropicale și subtropicale ale Africii, adaptată bazinelor acvatice temporare și zonelor inundabile. Se caracterizează prin frunze submerse sau plutitoare înguste, lanceolate și inflorescențe subțiri în formă de spic (adesea simple, neramificate) purtând flori mici, albe sau violacee, fiind studiată pentru adaptările sale la fluctuațiile sezoniere de nivel al apei.
• arior-de-baltă — Denumire populară regională folosită pentru a desemna o specie de plantă erbacee din genul Euphorbia (alior / laptele-cucului) adaptată la medii cu umiditate ridicată, mlaștini sau zone inundabile din vecinătatea bălților; planta conține un latex alb, toxic și iritant, fiind recunoscută structural prin tulpinile sale erecte și inflorescențele terminale dense.
• asanare — Acțiunea de a asana și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, hidrologice sau sanitare prin care se elimină excesul de umiditate, apele stagnante ori sursele de poluare dintr-o regiune (mlaștini, lacuri poluate) pentru a o face salubră și aptă pentru agricultură sau construcții. În sens medical sau social, reprezintă curățarea, dezinfectarea sau îmbunătățirea profundă a condițiilor igienice ori morale dintr-un anumit mediu.
• aseca — A face să dispară apa dintr-un râu, lac, mlaștină sau teren inundat prin lucrări de îmbunătățiri funciare ori prin evaporare naturală; a seca complet. Ca verb reflexiv sau intranzitiv, descrie procesul prin care o sursă hidrologică își pierde complet debitul de apă din cauza secetei sau a drenajului structural.