#neologism

• abolițiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abolire” sau varianta juridică „aboliție”.
• abolla — Manta sau pelerină militară groasă, confecționată din lână, purtată în Antichitate de soldații și ofițerii romani. Ulterior, piesa vestimentară a fost adoptată și de filosofii stoici sau cinici din Imperiul Roman, devenind un simbol distinctiv al statutului auster, al înțelepciunii sau al rangului senatorial.
• abominabil — Însușire care desemnează o fapta, un comportament sau o situație de o cruzime, ticăloșie ori josnicie extremă, care trezește repulsie profundă, oroare, dezgust sau oprobriu public; înfiorător, monstruos, groaznic.
• abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
• abominațiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează o faptă, un comportament sau o situație de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care stârnește o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abominație”.
• abona — Acțiunea de a contracta, a cumpăra sau a asigura în avans dreptul de folosință periodică asupra unui serviciu, a unei publicații, a unui spectacol ori a unei platforme digitale, în schimbul plății unei sume de bani. Se folosește aproape exclusiv ca verb reflexiv („a se abona”).
• abonament — Convenție sau contract prin care o persoană fizică ori juridică dobândește dreptul de a folosi periodic un serviciu, de a primi o publicație, de a frecventa o instituție de cultură sau sport ori de a accesa o platformă digitală, în schimbul unei sume achitate în avans sau recurent. Reprezintă de asemenea documentul sau legitimația care atestă acest drept.
• abonare — Acțiunea de a se abona; procesul formal sau digital prin care o persoană își asigură dreptul de utilizare ori de primire periodică a unui serviciu, a unei publicații sau a unui conținut, în schimbul unei taxe sau în mod gratuit.
• absorpție — Neologism rar, variantă ortografică adaptată direct din rădăcina latină academică (*absorptio*) sau din limba franceză (*absorption*), utilizat uneori ca sinonim pentru „absorbție”. În filozofia morală, epistemologie și teoria sistemelor, termenul definește starea sau procesul structural prin care un corp de idei, o normă etică sau o entitate asimilează influențele colaterale, dizolvând granițele conceptuale dintre profan și sacru ori dintre relativ și absolut.
• abulire — Acțiunea ipotetică sau procesul progresiv de a deveni abulic, reprezentând instalarea treptată a lipsei de voință și pierderea capacității executive sub influența unor factori traumatici, toxici ori de mediu. Deși termenul nu este consacrat în dicționarele medicale tradiționale (unde se preferă formele descriptive), el apare sporadic în eseistica psihologică contemporană sau în analizele socio-culturale pentru a defini fenomenul de alienare și robotizare a individului modern.
• acanto- — Element de compunere savant (prefixoid) utilizat în terminologia științifică internațională pentru a introduce în structura unui cuvânt derivat referirea la spini, ghimpi, formațiuni ascuțite sau, prin extensie culturală, la caracteristicile botanice și artistice ale genului Acanthus. Este utilizat pe scară largă în discipline precum medicina, biologia, zoologia și mineralogia pentru a genera neologisme descriptive precise.
• acantologie — Ramură specializată sau tratat din cadrul științelor biologice (botanică și zoologie) care se ocupă cu studiul sistematic, clasificarea, structura anatomică și rolul ecologic al spinilor, ghimpiilor, țepilor sau formațiunilor rigide ascuțite prezente la plante și animale. Termenul guvernează cercetările axate pe adaptările morfologice defensive și adaptative ale organismelor xerofite ori ale nevertebratelor și vertebratelor armate cu ghimpi.
• acaro — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care introduce în structura semantică a unui neologism referirea directă la acarieni, la paraziții microscopici din clasa arahnidelor sau la bolile provocate de aceștia. Este utilizat exclusiv în terminologia medicală, veterinară, botanică și zoologică pentru a genera termeni specializați, precum 'acarocecidie', 'acarologie' sau 'acarofobie'.
• acarpo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în terminologia botanică pentru a introduce în structura semantică a unui neologism referirea directă la absența fructelor, la incapacitatea de rodire sau la lipsa unui organ de tip carpel. Acesta provine din limba greacă și ajută la formarea unor termeni științifici specializați care descriu anomalii sau stadii evolutive din biologia reproductivă a plantelor, precum 'acarpotrop'.
• acromato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care provine din limba greacă veche ('achromatos') și servește la formarea unor neologisme din domeniul fizicii, biologiei sau medicinei. Acesta introduce în structura cuvântului derivat semnificația de 'absență a culorii', 'neutralitate cromatică' sau 'lipsă a pigmenților'.
• acroo — Variantă grafică alternativă sau eroare morfologică secundară pentru elementul prim de compunere savantă 'acro-' (provenit din grecescul akros - extremitate, vârf, poziție superioară). Acest prefixoid este utilizat rarisim în încercările de adaptare etimologică din terminologia medicală sau botanică internațională pentru a indica legătura structurală cu organele distale ori fenomenele care se dezvoltă la extremități.
• acționabil — Care poate fi pus în acțiune sau care oferă o bază concretă pentru a lua măsuri imediate; informație, analiză sau decizie formulată atât de clar încât permite executarea directă a unui plan. În sens juridic, descrie un fapt, o încălcare sau o circumstanță structurală care oferă motive legale suficiente pentru a iniția un proces în instanță.
• acționalist — Adept al acționalismului; cercetător, sociolog sau filosof care plasează acțiunea intenționată a actorului social în centrul analizelor sale teoretice. Ca adjectiv, descrie o abordare, o metodologie sau o paradigmă structurală care explică transformările colective și geneza instituțiilor prin prisma inițiativelor, conflictelor și deciziilor asunse de indivizi autonomi.
• acto — Element de compunere savant utilizat ca prefix în terminologia științifică internațională pentru a introduce referințe structurale legate de acțiune, act, mișcare eficientă sau impuls dinamic. Provine etimologic din limba latină și servește la formarea unor neologisme din diverse domenii tehnice, medicale sau biologice.
• acva — Prefixoid sau element prim de compunere neologistică utilizat pentru a introduce în structura cuvintelor compuse referirea directă la apă sau la medii acvatice; de asemenea, poate reprezenta forma elizată sau preluarea directă a termenului latin 'aqua'. Acest element structural stă la baza multor concepte moderne din domeniul ecologiei, sporturilor nautice, culturii generale și tehnologiei fluidelor.