#neologism

• abitudine — Variantă livrescă, rară sau învechită a substantivului „habitudine”, desemnând o deprindere constantă, un obicei adânc înrădăcinat sau o rutină formată prin repetiție frecventă, care determină o facilitate sau o tendință automată în executarea unor acțiuni.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• abject — Însușire care desemnează o persoană, o fapta sau o atitudine de o joasă speță, lipsită complet de demnitate, onoare sau scrupule morale; care provoacă repulsie profundă, dispreț, dezgust sau silă prin ticăloșia ori josnicia sa.
• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjurație — Formă neologică sau variantă rar folosită pentru 'abjurare'; actul propriu-zis prin care o persoană își renegă credința sau principiile printr-o declarație solemnă. În anumite texte teologice sau juridice mai vechi, termenul desemna formula scrisă sau textul ritualic pe care cel acuzat trebuia să îl citească cu voce tare.
• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• ablucrare — Termen filozofic și lingvistic creat de Mihai Eminescu, semnificând împlinire, desăvârșire sau procesul de șlefuire și eliminare a lipsurilor dintr-o formă de exprimare ori dintr-un sistem dialectal. Conceptul este format prin calc lingvistic după modelul germanic 'abarbeiten' și este utilizat în critica literară pentru a descrie evoluția organică a limbii prin cultură.
• abluție — Formă secundară sau variantă grafică a substantivului „abluțiune”. Desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având caracter ritual sau simbolic în scopul purificării spirituale în cadrul unor religii (cum ar fi Islamul sau Hinduismul). În sens medical sau cotidian, reprezintă simpla spălare sau îmbăiere, iar în geomorfologie definește eroziunea rocilor de pe fundul bazinelor oceanice provocată de curenții de adâncime.
• abluțiune — Forma standard și principală a substantivului care desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având un caracter ritual sau simbolic, destinată purificării spirituale în cadrul diferitelor religii ale lumii. În sens medical sau cotidian, reprezintă curățarea corpului prin îmbăiere, iar în geomorfologie definește procesul de eroziune submarină provocat de curenții oceanici de adâncime.
• ablutomanie — Tulburare psihologică sau comportamentală caracterizată printr-o tendință obsesivă, compulsivă și exagerată de a se spăla pe corp sau pe mâini în mod repetat. Se manifestă frecvent ca un ritual elaborat în cadrul tulburării obsesiv-compulsive (TOC), generat de o anxietate intensă legată de microbi, murdărie sau contaminare.
• abnega — Acțiunea de a renunța de bunăvoie la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate dintr-un spirit de devotament absolut față de o cauză înaltă, de o idee sau de binele unei alte persoane. Reprezintă actul voluntar de sacrificiu de sine.
• abnegare — Devotament deplin, altruism și spirit de sacrificiu voluntar care determină o persoană să renunțe cu desăvârșire la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate pentru a servi o cauză nobilă, o idee înaltă ori pentru a asigura binele semenilor săi.
• abnegat — Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni caracterizate prin abnegare; plin de devotament, gata oricând de sacrificiu de sine, profund altruist, dedicat întru totul unei idei, misiuni sau binelui public.
• abnorm — Însușire care desemnează un fapt, un comportament, o stare sau un fenomen care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de normalitate; anormal, neobișnuit, neregulat sau ieșit din comun. Reprezintă un neologism mai puțin frecvent decât echivalentul său modern „anormal”.
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• aboliție — Formă secundară sau variantă juridică a substantivului „abolițiune”. Desemnează un act de clemență sau o măsură de drept penal prin care puterea legislativă suverană desființează, anulează sau interzice o lege, o pedeapsă ori o procedură judiciară. În anumite sisteme juridice istorice, reprezenta o formă de amnistie timpurie ce oprea începerea sau continuarea urmăririi penale.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.