#obstetrica

• abdominohisterotomie — Procedură chirurgicală constând în incizarea peretelui uterin prin abord transabdominal (pătrunderea prin peretele pântecelui), utilizată în principal pentru extragerea fătului (operația cezariană) sau pentru îndepărtarea unor formațiuni tumorale intramurale. În clinica psihiatrică istorică, această manevră era studiată în raport cu șocul chirurgical sever sau apariția psihozelor puerperale post-cezariană la pacientele predispuse emoțional.
• abdominouterotomie — Variantă terminologică sinonică pentru 'abdominohisterotomie', desemnând operația chirurgicală de incizare a uterului prin abord transabdominal (tăierea peretelui abdominal și a peretelui uterin). Folosit în literatura medicală românească din perioada de tranziție neologică, termenul este strâns legat de evoluția tehnicilor de cezariană și de managementul complicațiilor ginecologice majore, fiind studiat în corelație cu traumatismele chirurgicale abdominale acute și incidența psihozelor de lăuzie.
• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• adinamoginie — Stare patologică rarisimă caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a forței musculare contractile a uterului în timpul travaliului ori a funcțiilor fiziologice genitale feminine. Acest fenomen clinic structural compromite dinamica normală a procesului de expulzare a fătului, necesitând asistență medicală obstetricală complexă sau intervenție chirurgicală de urgență.
• amniocenteză — Procedură medicală invazivă de diagnostic prenatal constând în puncționarea transabdominală a peretelui uterin și a sacului amniotic, sub ghidaj ecografic, pentru a extrage o probă de lichid amniotic. Această tehnică permite analizarea celulelor fetale descuamate în vederea depistării unor anomalii genetice, cromozomiale (cum ar fi sindromul Down) sau a unor infecții intrauterine.
• amniografie — Metodă radiologică istorică sau clinică specializată de examinare a cavității uterine și a fătului, constând în injectarea unei substanțe de contrast radiopace direct în lichidul amniotic, urmată de efectuarea de radiografii. Aceasta era utilizată pentru evidențierea contururilor fetale, localizarea placentei sau detectarea unor malformații macroscopice înainte de utilizarea pe scară largă a ecografiei moderne.
• amnioscopie — Metodă endoscopică de diagnostic clinic ce permite vizualizarea directă a polului inferior al sacului ovular, a membranelor și a aspectului lichidului amniotic prin colul uterin, utilizând un tub conic dotat cu sursă de lumină. Această investigație este utilizată spre sfârșitul sarcinii pentru a detecta suferința fetală acută prin observarea modificărilor de culoare ale lichidului (cum ar fi prezența meconiului).
• amniotic — Care aparține amniosului, care se referă la amnios ori la sacul gestațional al embrionului; produs, secretat sau localizat în interiorul cavității fetale. În context clinic, termenul descrie elementele fluidice, celulare sau structurale care compun și susțin mediul de dezvoltare intrauterină a fătului.
• amniotită — Inflamație acută sau cronică a membranei amniotice, cauzată de obicei de o infecție bacteriană ascendentă din tractul vaginal după ruperea membranelor sau în timpul unui travaliu prelungit. Această afecțiune patologică este strâns corelată cu corioamniotita și reprezintă un risc major de infecție neonatală sau de naștere prematură.
• anencefală — Forma de feminin pentru 'anencefal'; descrie o structură organică, o sarcină sau o entitate biologică feminină caracterizată prin absența congenitală totală sau parțială a creierului și a bolții craniene. Termenul este utilizat frecvent în imagistica medicală și obstetrică pentru a califica malformațiile severe detectate la morfologia fetală.
• antenatal — Care are loc, se administrează sau se referă la perioada de dinaintea nașterii unui copil; prenatal. Termenul descrie investigații clinice, diagnostice ecografice, tratamente medicale sau programe de îngrijire menite să monitorizeze dezvoltarea fătului și starea de sănătate a mamei pe întreaga durată a sarcinii.
• asinclitism — Poziție anormală sau deviere structurală a capului fătului în timpul travaliului, caracterizată prin faptul că sutura sagitală nu se află la distanță egală între simfiza pubiană și promontoriul sacrat al mamei; angajare oblică a craniului fetal în bazin. Acest fenomen de precizie anatomică poate îngreuna nașterea naturală, necesitând o monitorizare clinică atentă pentru a preveni distocia de travaliu.