#oralitate

• acronie — Stare sau caracteristică a ceea ce este atemporal; absență totală a timpului liniar ori suspendare conștientă a succesiunii cronologice într-un anumit cadru conceptual. În naratologie și analiza literară, termenul definește o distorsiune temporală profundă (anacronie extremă) în care evenimentele relatate în text sunt complet lipsite de conexiuni sau repere cronologice, fiind imposibil de plasat într-o succesiune logică de tip înainte/după.
• adiafor — Care este indiferent din punct de vedere moral ori religios; fapt, acțiune sau element care nu este nici bun, nici rău, nefiind nici ordonat, nici interzis de vreo lege sacră ori normă etică. În sens istoric și structural, conceptul provine din stoicismul grecesc și descrie aspectele exterioare ale vieții care nu influențează în mod direct virtutea sau mântuirea sufletului.
• aista — Variantă regională și populară cu desinență de întărire a pronunintelui demonstrativ de apropiere 'acesta'; este întrebuințată frecvent în limba vorbită și în graiurile specifice din jumătatea de nord a spațiului lingvistic românesc. Cuvântul servește structural pentru a înlocui sau a determina un substantiv, indicând cu precizie un obiect ori o ființă aflată foarte aproape de emițător, adăugând frazei un puternic caracter de oralitate spontană și expresivitate folclorică rurală.
• aiste — Formă de plural feminin sau neutru a adjectivului ori pronumelui demonstrativ regional 'aist', echivalentă structural cu termenul literar modern 'aceste'; este folosită în graiurile populare românești din jumătatea de nord a țării. Cuvântul indică o pluralitate de obiecte, ființe sau situații de genul feminin ori neutru localizate în imediata apropiere spațială, temporală sau discursivă a vorbitorului, având o puternică marcă de oralitate rurală tradițională.
• aiurea — Partea de vorbire cu valoare polivalentă în limba română, utilizată ca adverb pentru a indica un loc nedefinit ('în altă parte'), o mișcare fără țintă ('la întâmplare') sau o acțiune lipsită de sens și coerență; ca adjectiv invariabil, descrie un lucru sau o situație absurdă, fantezistă și nerealistă, iar ca interjecție, servește ca operator exclamativ de respingere totală a unei afirmații considerate absurde ori mincinoase. Termenul deține o forță stilistică masivă, fiind un element fundamental al oralității cotidiene și al prozei literare românești.
• amoralitate — Caracterul a ceea ce este amoral; starea, calitatea sau proprietatea unei acțiuni, idei sau atitudini de a fi situată complet în afara normelor, valorilor sau criteriilor morale. Spre deosebire de imoralitate, amoralitatea reprezintă o neutralitate etică structurală sau o absență a conștiinței morale, nefiind marcată de intenția conștientă de a încălca un cod etic.
• anistoricitate — Trăsătura sau caracterul a ceea ce este anistoric; absența caracterului istoric sau desprinderea totală de determinările temporale și de contextul evolutiv al unei epoci. În filozofia culturii, termenul desemnează starea sau calitatea unei teorii, idei sau structuri sociale de a fi analizată în afara legilor transformării istorice, fiind considerată universal valabilă sau imuabilă.
• antiporno — Care se opune pornografiei; îndreptat împotriva producției, difuzării sau consumului de materiale cu conținut explicit sexual. Termenul caracterizează mișcări sociale, campanii civice, legi ori filtre digitale concepute pentru a restricționa sau interzice industria pornografică în scopul protejării moralei publice, a minorilor sau a demnității umane.
• antipornografic — Care combate, interzice sau se opune pornografiei; destinat să reprime ori să reglementeze producția, difuzarea și consumul de materiale cu conținut sexual explicit. Se utilizează de regulă pentru a descrie acte legislative, mișcări sociale sau sisteme de filtrare digitală create cu scopul de a proteja minorii și de a conserva normele morale fundamentale ale societății.
• arghirofilă — Femeie sau fată care iubește în mod excesiv banii, argintul sau bogățiile materiale; femeie avară sau lacomă. Ca adjectiv feminin, se referă la acțiuni, mentalități ori înclinații caracterizate prin avariție. Reprezintă corespondentul feminin al termenului 'arghirofil' și este utilizat structural în proza satirică sau în eseurile morale pentru a evidenția o lăcomie măruntă sau o ambiție financiară distructivă.
• aselghiciune — Formă arhaică și rară pentru desfrânare, libertinaj, senzualitate exagerată sau imoralitate; comportament structural caracterizat prin lipsă de reținere morală, desfrâu sau luxură. În vechile traduceri ale textelor bisericești și în manuscrisele medievale românești, termenul era utilizat ca un echivalent popular pentru viciile trupești condamnate de dogmele religioase.
• aselghie — Desfrânare, nerușinare, destrăbălare sau lascivitate; comportament imoral, contrar bunelor maniere sau decenței sociale. Acest termen neologic de substrat cultural reprezintă o preluare istorică utilizată mai ales în literatura clasică sau în scrierile teologice românești pentru a stigmatiza excesele senzuale și lipsa de reținere structurală a individului.
• atemporalitate — Trăsătura sau calitatea de a fi atemporal; existență plasată în afara timpului, independentă de scurgerea cronologică sau de determinările temporale. În filozofie și artă, reprezintă o dimensiune a eternității sau a universalității, în care valorile, conceptele sau creațiile își păstrează valabilitatea și esența neschimbate, nefiind afectate de trecerea veacurilor sau de contextul istoric.