#ordine

• agenda — Registru sau caiet structurat calendaristic, utilizat pentru notarea zilnică a activităților, programărilor, întâlnirilor, sarcinilor sau a altor informații importante; ca sens modern extins, reprezintă ordinea de zi a unei ședințe, un program strategic de priorități sau o listă de probleme prioritare ce urmează a fi dezbătute ori rezolvate de o organizație. La nivel lingvistic, reprezintă și forma de pers. a III-a sg. a timpului imperfect sau prezent/perfect simplu a verbului 'a agenda' (a înregistra în agendă).
• alababulă — Formă sau variantă expresivă corelată structural cu termenul 'alababură', utilizată în limbajul cotidian pentru a descrie un obiect, un plan, o acțiune sau o situație caracterizată prin dezordine absolută, confuzie totală, haos structural ori lipsă completă de logică și organizare; ca adverb, exprimă modul defectuos, neglijent sau de-a valma în care sunt realizate anumite activități. Acest termen peiorativ accentuează starea de neorânduială printr-o sonoritate ludică specifică argoului urban românesc.
• alababură — Stare de dezordine deplină, amestec haotic de lucruri, confuzie mentală sau perturbare gravă a organizării unui sistem ori spațiu; ca adjectiv invariabil sau adverb, descrie un lucru realizat fără nicio noimă, o strategie incoerentă sau un aranjament de-a valma. Acest neologism familiar este utilizat în limba contemporană pentru a taxa peiorativ lipsa de profesionalism, managementul defectuos sau starea de vraiște dintr-un mediu administrativ ori domestic, subliniind absența oricărei structuri directoare logice.
• alan-dala — Formă regională rară, arhaism sau expresie populară cu caracter puternic onomatopeic, utilizată în anumite graiuri locale pentru a descrie o stare de confuzie, dezordine, devălmășie sau o mișcare haotică, de-a valma. Acest termen structural se întâlnește în creațiile folclorice sau în relatările rurale vechi pentru a zugrăvi plastic o agitație colectivă necontrolată sau o acțiune făcută la întâmplare.
• alandala — În dezordine, fără nicio noimă, fără socoteală, la întâmplare, de-a valma; mod de acțiune sau aranjare caracterizat prin haos structural, confuzie totală și lipsă evidentă de organizare, planificare ori logică. În limbajul curent și în proza satirică, termenul descrie fie modul neglijent în care sunt aranjate obiectele într-un spațiu, fie felul incoerent în care o persoană își exprimă gândurile sau își coordonează mișcările.
• alfabetic — Care aparține alfabetului, privitor la alfabet; care este organizat, structurat sau aranjat în ordinea tradițională și fixă a literelor unui sistem de scriere. În managementul datelor și arhivistică, termenul descrie un criteriu fundamental de clasificare utilizat pentru indexarea rapidă a numelor, documentelor sau termenilor într-un catalog, registru ori bază de date digitală.
• alfabeticește — În mod alfabetic, în ordine alfabetică; acțiunea de a aranja, sorta sau parcurge o listă, un set de elemente sau o serie de documente urmând succesiunea tradițională a literelor din alfabet. Deși este o formă adverbială derivată corect și utilizată uneori în jargonul arhivistic sau biblioteconomic, în vorbirea curentă este adesea înlocuită de locuțiunea adverbială mai frecventă 'în ordine alfabetică'.
• amelețătură — Variantă fonetică regională sau alterare grafică râră a termenului amelățătură, utilizată în graiurile populare pentru a descrie un amestec confuz, haotic și complet dezordonat de obiecte, haine sau ingrediente culinare. Folosit cu precădere în sens peiorativ sau ironic, cuvântul exprimă dezaprobarea față de lipsa de organizare dintr-o gospodărie ori față de un preparat alimentar realizat neglijent dintr-un amestec nepotrivit de resturi.
• amorfie — Starea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este amorf; absența totală a unei structuri cristaline ordonate sau a unei forme geometrice regulate într-un corp solid. În mineralogie și cristalografie, acest fenomen reflectă dezordinea moleculară structurală pe distanțe lungi, determinând proprietăți izotrope constante în toate direcțiile spațiale.
• anarchic — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhic; care aparține anarhiei, care se referă la anarhism sau promovează absența totală a unei autorități de stat ori a unei rânduieli juridice. În sens larg, descrie o stare de dezordine totală, de nesupunere, de haos organizațional sau o acțiune individuală nestructurată care sfidează orice formă de control, ierarhie ori reglementare socială.
• anarchie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă idealul societății anarhiste, bazată pe asocieri libere, autoguvernare și eliminarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhic — Care aparține anarhiei sau anarhismului, privitor la anarhie ori care promovează absența unei autorități centrale sau a ordinii juridice. În sens larg și uzual, descrie o stare de dezordine totală, haos organizațional, indisciplină, lipsă de reglementare structurală ori o acțiune spontană și nesupusă care sfidează orice ierarhie sau planificare prestabilită.
• anarhie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă modelul ideal al societății liberale radicale sau anarhiste, fundamentat pe asocieri voluntare, autoguvernare deplină și desființarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhiza — A introduce anarhia într-un sistem, într-o instituție, într-un stat sau într-un grup social; a distruge ordinea, ierarhia, disciplina ori rânduiala legală stabilită, provocând haos, confuzie și debandadă generalizată. În sens intranzitiv, se referă la procesul prin care o comunitate sau o structură administrativă decade treptat spre o stare de dezorganizare totală și nesupunere din cauza slăbirii autorității centrale.
• anasarhie — Variantă arhaică sau eroare de transcriere istorică pentru cuvântul anarhie, utilizată în unele documente vechi, cronici sau traduceri din secolele trecute. Desemnează starea de dezordine totală, haos social sau absența unei conduceri legiuite ori a unei autorități de stat capabile să aplice legile în vigoare, reflectând instabilitatea politică a unor epoci de tranziție.
• antisimetrie — Proprietate structurală a unor relații binare, funcții, matrici sau sisteme fizice de a fi antisimetrice. În logică și teoria mulțimilor, reprezintă calitatea unei relații prin care, dacă un element x se află în relație cu y, iar y se află în relație cu x, rezultă în mod necesar că x este egal cu y; în algebră și fizica cuantică, definește inversarea semnului unei funcții sau al unui tensor la interschimbarea componentelor ori a particulelor.
• antistatal — Care se îndreaptă împotriva statului, a structurilor sale administrative, a suveranității, a ordinii constituționale sau a instituțiilor fundamentale ale puterii; subversiv, ostil organizării politice și statale. În legislația penală, termenul descrie acțiuni clandestine, comploturi sau acte de sabotaj menite să destabilizeze autoritatea legitimă și buna funcționare a aparatului de stat.
• apolinar — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; instituit în onoarea lui Apollo. În filozofia culturii și estetica modernă (teoretizată în special de Nietzsche), termenul descrie o atitudine caracterizată prin armonie, ordine, echilibru, claritate rațională și măsură structurală, aflată în opoziție directă cu spiritul dionisiac bazat pe extaz, pasiune și haos.
• apolinic — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; caracterizat prin armonie, echilibru, claritate rațională, măsură și perfecțiune formală. În filozofia culturii (teoretizată esențial de Friedrich Nietzsche), termenul descrie tendința spre ordine, logica individualizării și frumusețea plastică artizanală, fiind antonimul perfect al spiritului dionisiac bazat pe extaz, haos și contopire mistică.
• arababura — Termen regional rar sau variantă coruptă onomatopeic în graiul popular pentru stări de dezordine totală, harababură, amestec haotic de lucruri, zgomot confuz ori neînțelegeri violente între oameni dintr-o comunitate.